Publicat în Ipostaze, Verba volant...

Pivnița

HPC500-FR-PE-HA-LGI

Casa veche boierească, străjuită de doi stejari care se găseau acolo parcă din timpuri incomensurabile, reprezintă, mai ales, locul ei de eternă reîntoarcere. Spre sine mai mult. Serile de vară le petrec cu precădere pe terasa semi-acoperită, un fel de solemnitate impusă ce dăinuie în jurul mesei etalată stilizat impresoară atmosfera intimă de seară extrem de familiară. De când erau copii trăgeau de timp până se întuneca de tot în speranța că nu vor fi trimise curând la culcare, moment în care lumina difuză a lunii crea impresia aceea de noapte predispusă la povești. De abia atunci doamna Carmen, cu farmecul ei inefabil de a istorisi întâmplări care mai de care mai surprinzătoare sau pline de mister, începe să vorbească susurat și dulce. Doriei, cu precădere, îi face o plăcere nespusă să își petreacă verile la conac, deși locuiește la doar 5 kilometri depărtare. Plină de emoție, umple repede o valiză pe care o aruncă neglijent pe bancheta din spate a mașinii moderne, cu două locuri, ce și-o achizitionase de curând și demară în trombă, la început de iunie răcoros încă.

Sunt seri de neuitat și pentru Clara care, acum, savurează clipele de liniște din seara târzie de iulie, 1933. Nu se poate decide ce o atrage mai mult, vocea caldă a bunicii sau zgomotele nopții ? Cu toate astea, nu își poate reprima strigătul și mișcarea bruscă de a se apleca sub masă când fluturi imenși de noapte năpustesc vrăjiți spre lucirea nălucitoare a felinarelor din colțuri. Aceeași reacție din copilărie. În loc să se estompeze, starea ei s-a accentuat într-atât, încât nu mai e capabilă să se controleze. Dacă în public încearcă din răsputeri să își reprime spaima, acasă se lasă în largul ei. Încurajată mai ales de Paul, care niciodată nu a înțeles că nu mai era de mult copilă. Ceva mai târziu, ridică capul și își scoate fața din palme. Privește în jur cu respirația întretăiată :

– A plecat ? murmură cu voce tânguitoare.

Paul încuviințează din cap liniștitor. Nadine dezaprobă silențios atitudinea, cu o privire sugestivă. ”E numai vina ta că o încurajezi…” și întinde mâna grijulie pentru a restabiliza ordinea în buclele scurte și elaborate. Nu era prima dată când se găseau în dezacord în ceea ce privește educația fetelor. Dacă Doria își are deja viitorul trasat, o strălucită logodnă cu un celebru medic chirurg de origine străină, o diploma în Litere și o vilă de invidiat, Clara se află de abia la început. Șubred, ar adăuga Nadine, dacă o întebi pe ea. E răsfățată, extravagantă, sălbatică și incontrolabilă, ar completa ea fără a renunța la dragostea maternă din glas.

Carmen, angajată în relatare, se întrerupe doar pentru a sorbi din paharul din fața ei o îngițitură de vin alb și își reia imperturbabilă istorisirea, fără a lăsa impresia că o deranjează mica scenă la care asistă cu toții. Ar fi vrut să fie sinceră și să-și admită slăbiciunea pentru Clara, dar asta încalcă de fapt principiile ei cele mai adâncite. ”Nu trebuie să faci diferențe între copii.” Nepoți de data asta, după cum e cazul. Ca bunică intuise fragilitatea Clarei – spre deosebire de Nadine care simțea nevoia să o îngrădească – și, protectoare, o luase de când era de-o șchioapă sub oblăduirea ei de matroană incontestabilă a casei. Paul sesizase și el asta și se alăturase susținerii impenetrabile a mamei lui. Ca atare, Nadine se izbește întotdeauna de complotul celor doi.

O seară ca aceasta în schimb o îmblânzește chiar și pe ea, nu mai opune rezistență ca înainte. Ridică din umeri dezarmată. Vocea doamnei Carmen, ce străpunge obscuritatea blândă, o acaparează. E nerăbdătoare să audă urmarea. Din când în cand se mai auzea în depărtare șuierul unui tren de noapte care ținea să le amintească ancorarea sigură în realitate, de faptul că nu sunt rupți de lume, pierduți undeva într-un univers al intrigilor fără sfârșit.

Fetele, crescute în atmosfera de intimitate atât de fireacă, nu au pus niciodată la îndoială autenticitatea acestor adunări de familie. În serile reci, decorul primitor și vesel al terasei este invariabil înlocuit de cel al salonului impecabil amenajat, după gustul riguros al Nadinei. Răzbate personalitatea ei sofisticată și relativ sobră, așa că ți se pare totodată intim și primitor. Candelabre mari veghează deasupra lor, astfel că lumina vie dă vigoare și creează o stare de efervescență. Negreșit, lasă larg deschise ușile duble care dau spre bucătărie pentru a lasa sa răzbată până la ei mirosul îmbietor de prajituri pregatite chiar atunci de tușa Cari. Ea știe să pregătească cele mai bune dulciuri din regiune. Bucătăreasa robustă și-a depășit de mult statulul de angajată a casei, devenise membru drag al familiei.

Atunci când poveștile lui Carmen nu îi sunt străine dar mai ales când pune la îndoială acuratețea lor, strigă din bucătărie, sau uneori doar bagă capul după tocul ușii cât să remarce:

– Coana Carmen, ai uitat?! Nu-ți spusei eu că nu a fost chiar așa…

Acum a apărut pe terasă în penumbra ei, iar Carmen a tresărit ușor, cum nu se așteptase la prezență. Tușa Cari se scuză reverențios :

– N-am vrut să vă sperii, coniță! Am tăcut special, să nu vă întrerup.

Începe precipitat să strângă de pe masă, în aparență neatentă la poveste. Numai că, la un moment dat ,se oprește brusc, cu un oftat prelung. A rămas o vreme sprijinită de spătarul scaunului lui Paul, privind undeva în depărtare cu ochii obosiți de bătrânețe și parcă dor de ceva nerostit. Niciunul din e nu îndrăznește să îi tulbure meditația absentă, doar Clara devine nerăbdătoare și o apelează cu delicatețe :

– Tuși, ce ai ? De ce-ai căzut pe gânduri ? Ce speri tu să vezi dincolo de întuneric ?

Chiar în același timp îl surprinde pe Paul agitat în scaun. Încruntarea lui, neliniștea, o tulbură puțin, cât să renunțe să fie invazivă. Amândoi se comportă ciudat, iar Clara e intrigată de situația incertă. Dar numai ea o sesizase. Paul își privește mama cu o oarecare îndoială, însă face eforturi să își mascheze agitația, astfel ca restul, absorbiți, să nu observe. Dar Clara sesizează o nuanță, un freamăt…. De parcă se teme că la un moment dat Carmen ar spune ceva ce nu s-ar cuveni să răsune în mintea celor prezenți. Nu era prima dată când intervenea abrupt, lipsit de noimă, ca o contradicție urâcioasă, numai să spulbere misterul.

– Papa, de ce întrerupi mereu, știi că nu se face ! apostrofează Clara de fiecare dată.

Bărbatul serios, cu o atitudine impozantă, om de succes si neiertător în viața profesională, este complet destabilizat de intervenția Clarei. Acasă se dezbară de obiceiurile de la birou și devine persoana jovială ce înveselește atmosfera. Se lasă admonestat fără cel mai mic protest. Acasă nu este rigid și adeseori dă frâu liber copilului din el. Acum este doar preocupat, iar atitudinea contrastantă cu cea de mai devreme o intrigă pe mezina familiei.

Paul se ridică brusc de la masă, sub pretextul că mai are de lucru în noaptea asta.

– Cari, te rog adu-mi un pahar cu cognac la mine în birou, nu mai servesc desertul.

După un scurt timp, Clara se hotărăște să îl urmeze, fără șovăială, nu înainte de a lua de pe masă, într-un șervețel, un ciorchine de struguri negri , spre disperarea Nadinei, că renunță la etichetă.

– Ia o farfurie de desert, Clara ! O să scapi pe jos boabe de struguri…

Clara nu o mai ascultă, se îndepărtează cu o indiferență aproape sfidătoare, lăsând doar să se vadă din mers cum își trece palma umedă de la strugurii proaspăt spălați peste mătasea vaporoasă a rochiei de seară. Travesează întreaga aripă de est a conacului pentru a ajunge pe culoarul unde se găsește biroul lui Paul. E ultima ușă pe dreapta, după bibliotecă. Tiptil, deschide ușa și bagă mai întâi capul întrebător, dar Paul tocmai ieșea pe cealaltă ușă ce dă spre culoarul strâmt și treptele care coboară în pivniță. Nepăsătoare, se așează în scaunul de la birou, în locul lui Paul, depune neglijent cirochinele pe o mapă și începe să răsfoiască schițele neterminate.

Va urma

A doua parte: Pivnița – II

Textul integral poate fi citit aici

Sursa foto: homeplans.com

Reclame

13 gânduri despre „Pivnița

      1. Sper ca e de bine, faptul ca pare stufos ☺️. Merci, Em, sa vedem ce o sa iasa cu aceasta carte. E ceva excepțional sa simti ca ai creat ceva asa amplu. Daca e si de valoare, ramane de vazut…

        Apreciază

      2. Mă faci și mai curioasă. O să te abordez să îți pun niște întrebări tehnice, dacă ești ok. 🙂
        Stufos e de foarte bine. Nu știi cât de mult mă bucur pentru tine, pentru că și eu am dorința asta și știu ce înseamnă. E practic o minune. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      3. Oricand ma poti aborda in privat, probabil las cu ușurintă impresia de discreție, dar e doar putina teama de lumina reflectoarelor ;).
        Ma bucur ca iti suna bine proza asta scurta ☺️. Sa stii ca sunt la inceput de drum si eu, nu sunt cu mult înaintea ta. Odata strecurata ideea cărții stii si tu, se insinuează si mai tare si mai tare pana devine realitate. Iti doresc succes real si atingerea obiectivelor tale!! Te pup

        Apreciază

      4. Ma bucur ca simti asta, e reciproc. Desi nu iti place, o faci cu excelenta cu interlocutarii tai si asta e un talent! Eu inca mai imi pun piedici, probabil nu a venit momentul :). Ah si vroiam sa spun retrasa, dar zau ca nu gasisem cuvantul mai devreme…

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s