Publicat în Verba volant...

My thoughts are my own

teachers-desk-art-6fdf7888324132ae

Am mai spus eu cândva că sunt deconectată de vuietul lumii. De vocile zgomotoase, de teribilisme, intrigi, de cotidian. Nu mă fac nici mai bună, nici mai deșteaptă, nici mai frumoasă, în fine, nu contribuie cu nimic la bunăstarea mea sufletească sau spirituală. Prin urmare am ales conștient să evit contactul cu ele și tot în acest mod selectiv, am rămas să mă informez pe alte canale, din alte surse credibile. Că e o persoană ce mă inspiră, o voce ce articulează inteligent și palpabil, sau o retea media, e alegerea mea. La restul, prăvălia e închisă din punctul meu de vedere. Au ele însă un drum al lor sinous și reușesc totuși să se inflitreze. Așa că, orcât de ignorantă vreau eu să rămân, tot aflu.

Ce să zic, fie-i numele sfânt, facebookul, nu mă iartă. Ca orice păcătos, cad în ispita lui și nu îi dau shut down si domniei sale. De ce, încă nu mi-e clar… (Voi face o analiză mai profundă altă dată). Resemnată, mai navighez prin paginile sale, fie și din inerție. Fără regret, mărturisesc. E o sursă delicioasă dacă mai ai timp să observi partea amuzantă a lucrurilor. Și țin să precizez, constat că în țară, lumea nu se plictisește. Deloc. Dacă nu e politica subiectul zilei (dar când nu e?!), e un accident mediatizat cu o intensitate atât de dureroasă încât te întrebi când au ajuns cu toții experți și aproape regreți că te-ai desprins dintr-o lume unde aveai și tu toate șansele să fii pro în ceva, orice , dacă nu e atentatul din vecini subiect de împrăștiat și dezbătut pe rețele, este disputa pro sau contra vaccinare în masă, dacă nu e Trump, este profesoara care, știți voi care, nu mai intru în detalii care nu sunt necesare. Până la urmă am spus, nu sunt expertă.

Una peste alta, în ciuda persistenței mele de a mă desprinde, lucrurile încep să mă intrige. Ori cad pe o părere care coincide cu a mea, ori dimpotrivă pe una instigantă, revoluționară care presupune punerea la zid a… a oricui este vizat, se subînțelege. Uite azi de exemplu, dar explemplele astea ar diferi de la o zi la alta, așa că mă opresc doar la azi, subiectul fierbite este scandalul din învățământ. Ei nu chiar asa, vin eu cu remarci bine țintite numai ca să atrag atenția. E o vâlvă mică, ce ar fi fost într-o lume normală doar un titlu de ziar pe ultima pagină. Un profesor a fost concediat. La scară mare, nu are nici o implicație. Așa și?! Mii de oameni au fost concediati la o mare firmă internațională undeva în lume. Ce spune balanța?! Spre ce înclină?

Mâine lumea ar fi uitat deja de concedierea profesorului indgnat. Nu în universul specific din țară însă. Cu toate astea, nu tind să aparțin vreunei tabere. Nu știu câtă dreptate are, cine e responsabil sau dacă e adevărat. Ca trăsătură generală, îmi păstrez opiniile pentru mine și nu ader în mod absolut la a niciunuia înfocat din nicio direcție. E valabil pentru orice eveniment de mare anvergură, sau mică…

Bun, nici măcar nu asta e subiectul ce mă preocupă acum. Curiozitatea… a omorât pisica Ah nu, vroiam să zic, curiozitatea m-a împins să citesc printre rânduri, adică pe langă subiect, profesoara fiind una cotroversată deja în presa românească. Atitudinea ei reformistă. Dintr-una în alta ajung la un pasaj despre lupta ei cu sistemul, o luptă mai veche. Cu programa școlară din Romania. Autodenunțul profesoareai de a nu o urma, de a refuza să parcurga programa cu elevii ei puberi îmi suscită atenția adormită. Încerc să înțeleg mesajul. Deduc repede că are tendințe moderne, face apel la originalitate si toate cele induse… Înțeleg. Chiar înțeleg. Consideră că anumiți autori sunt nepotriviți pentru o vârstă fragedă. Nu îmi pot aminti cu precizie când am rezonat eu cu metaforele eminesciene, sau cand un clasic nuvelist m-a cucerit. Eram copilă, asta știu. Am fost eu mai matură, societatea cadra cu visările unei fete de 11 ani, poate. Cum poate acum, societatea nu cadrează cu materia predată în școli. Ah da, cred cu toată ființa mea că o reformă în învățământ e necesară așa cum este necesară apa vieții. Nu numai în Romania, ci pe întreg continentul. Lumea asta ultra modernă în care trăim ne aduce la cunoștință tot felul de informații pertinente. Un exemplu minuscul dar cu impact ar fi că adolescenții au nevoie de odihnă, de somn. Studiile arată că  un adolescent este mult mai funcțional dacă orarul zilnic ar începe la 10 a.m., în loc de 8:20 cum se întâmplă aici. Randamentul în aceste condiții e maxim, eficiența este fenomenală. Dar se ține cont de asta? Nu. În fiecare zi avem aceeași discuție: de ce nu începe școala măcar la 9? De ce, le zic eu juniorilor, pentru ca sistemul este strâmb, pentru ca avantajează doar anumiți privilegiați, în speță, părinții, care nu ar face față programului cu copiii ce încep școala după ce plănuiesc ei să ajungă la birou. Pentru ca actualii adulți sunt egoiști și preocupați de câștig, carieră sau efectiv subordonați fiind, sunt obligați să urmeze un orar strict. De aia! Dacă reforma ar schimba orarul ar trebui să se reformeze lumea întreagă. Nu doar educația viitorilor noștri adulți ce ajung să fie obosiți și solicitați din ce în ce mai mult din cauza presiunii societății clădite cu efort general și minți înguste. Lumea în care trăim e strâmbă atunci, reflectează juniorul meu. Da este. El se avântă și își propune atunci să o modifice, să intervină atunci cand va avea capacitatea adultului din spate, proiecția lui din viitor. Îl încurajez, dar speranțe, nu am prea multe…

Prin urmare, mă acuz pe mine, că am fost în sistem, că nu m-am abătut, ca nu am făcut homeschooling. Pentru noi e prea târziu, dar dacă ar fi să o iau de la capăt asta ar fi soluția certă. Să fii progresiv nu este un păcat capital, aș zice, din contră… Necesită multă implicare, disponibilitate și voință, dar nu asta e definiția părintelui oricum?!

Și să revin, am deviat, pornisem de la un caz concret. Ca uit ce vreau sa spun apoi. Limba si literatura romănă nu presupune neapărat studiul autorilor romani exclusiv. De obicei citim traduceri, da? Așadar tot în limba romănă citim chiar daca autorul nu este conațional. Exemplificare: clasa a 10 a, liceu catolic în Belgia. Programa include stiluri literare, nu autori belgieni sau francezi neapărat. Până acum juniorul a trecut prin Stephen King, Voltaire, Steinbeck, Stefan Zweig, Amélie Nothomb, Le Clezio sau literatură medievală (Tristan și Isolda). Toate la limba franceză. Din acest punct de vedere, eu zic, bravo! Cred ca domna profesoară care mi-a inspirat azi articolul, are pe undeva dreptate, nu o fi tot adevărat, tot ce strigă ea, dar aici are o bilă albă de la mine…

Din cu totul alte puncte de vedere, nu salut sistemul, repet. Dacă aș fi eu în măsură aș reforma multe. Nu numai orarul. Dar și opțiunile specifice fiecărui an, activitățile, modul de abordare, interacțiunea și partea practică etc. . Nu e locul meu iar vocea nu e suficient de puternică. Și aici mergi împotriva curentului de multe ori. Când un profesor e absurd, când sistemul zice ba și tu știi că e da, când materia nu concordă cu realitatea, când, când…

E timpul schimbării globale, în genere, dar noi oamenii ne temem de ea. Ne amăgește cu prezentul confortabil, pentru că schimbarea implică privirea îndreptată spre viitor, nu e statică, necesită mișcare, efort, luptă. Într-un fel e firesc să stăm la adăpost atâta timp cât nu ne lipsește confortul, e justificabil, dar cât solicită din noi măcar realizarea că e învechit sistemul, că avem nevoie de revigorare pe toate planurile? Nu mult. Totuși, încă rămânem la adăpost.

Eh, până atunci, numai de bine…

Sursă foto: google images

 

 

 

 

Anunțuri

9 gânduri despre „My thoughts are my own

    1. Mulțumesc, Potecuța! Eu am încercat. La scara mica… Dar e bine înrădăcinat. Nu e nevoie de o voce mica ci de milioane. Adevarul e ca nu toti se simt încorsetați de sistem, asa ca mu găsești pe toate drumurile disponibilitate.
      Stiu, am cam lipsit nemotivat. Prinsă in alte proiecte, a devenit secundar blogul dar chiar daca nu am timp/inspirație, va citesc cu drag.

      Apreciat de 2 persoane

    1. Da e greu pentru ca atunci cand te complaci intr-o situatie nu mai realizezi ca e ceva greșit la mijloc.
      Nu stiu sistemul din țările nordice, dar il cunosc aici. Nu e deloc ceea ce pare a fi. Eu cu el ma lupt. Nu e asemanator cu cel din tara dar nu excelează. Ar fi o poveste lunga si întortocheata dar sa stii ca au lacune si nu e perfect. Chiar departe de perfecțiune. E facut sa te împiedice sa avansezi dar in alt mod. Ce sa zic e altfel, dar nu fenomenal.

      Apreciat de 1 persoană

  1. Pe mine m-a frapat cel mai mult faptul că tinerii profesori absolvenți cu note mari nu își au locul în învățământ, deși ne plângem mereu de lipsa cadrelor. Posturile călduțe de titulari sunt asigurate, indiferent de calitatea prestației, ca în orice alt domeniu. E nevoie de tinerețe, de împrospătare, de schimbare, dar ministerul rămâne doar în stadiul demagogiei. M-am bucurat mult să te regăsesc! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Asta e alta discutie, nu am toate informatiile legate de subiect. Aici profesorii tineri sunt din ce in ce mai prezenti, dar odata cu ei se schimba si traditia liceului… Dar e firesc, de altfel..
      Multumesc, Petru! Am revenit desi timpul ma retine departe de blog.

      Apreciat de 1 persoană

  2. Am lucrat în învățământ înainte să vin în Canada și este imposibil, părerea mea, de mișcat roțile sistemului, care funcționează greoi, extrem de greoi. De când am plecat lucrurile au degenerat, o spun foștii mei colegi, rezultatele jalnice și toate cazurile care ajung în media. Eu, spre deosebire de tine intru pe fb și trec precum gâsca prin apă. Nu citesc nimic. De când nu mai am programe românești (greu am luat decizia, însă înțeleaptă a fost) chiar nu mai știu ce se petrece și e bine așa. Mă enervam pe gratis. Nu cunosc cazul profesoarei cu pricina, însă nimeni nu e concediat datorită rezultatelor nemaipomenite. E foarte greu să te titularizezi în oraș, e drept. Însă nici jobul nu-l pierzi ușor, așa că ceva acolo a fost. Dar nu știu, nu mă bag. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Inteleg, Em. Stiam ca ai backgrund.. Stiu ca e jalnic, ma felicit de fiecare data ca nu mi-am educat copiii in tara..
      Si eu trec neatenta prin articolele de pe fb… Dar am prieteni in presa sau activi din acest punct de vedere si nu pot sa inchid ochii la tot ce publica.. Programe romanesti nu urmaresc niciodata, nu am avut niciodata, asa ca sunt ca tine…
      Persoana are voce pentru ca scrie si pe o platforma renumita in tara… Cred eu ca isi cauta clipa ei de glorie… Altfel, nu mai dezvolt, ca nu am toate datele..

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s