Publicat în Verba volant...

Șah mat (I)

img_4295
Capitolul I

Jade a venit pe lume cu greutate. Aceasta este povestea ei de succes, care atrage întotdeauna noi simpatizanți. Solicitând multe „Oooo-uri” și „Uuuuu-uri”, însoțite fără echivoc de zâmbete suave și priviri blânde. Celebritatea îi mângâie orgoliul dar nu se regăsește în ea decât arareori…

– Aveai 4 kile și nici nu ți se vedeau ochii.

Nu își amintește, evident, dar i se repetă consecvent, iar ea încearcă să contureze cât poate de plastic imaginea prezentată. La șase luni era un cap rotund cu două linii în loc de ochi, plus două puncte ce îi percutau obrajii rotofei. O fotografie alb-negru îi confirmă asta. În timp, liniile s-au transformat în doi ochi migdalați, mari, care au pus pe gânduri generații întregi de oameni, după spusele celorlalți. Punctele s-au accentuat în gropițe pronunțate, ce au rămas ca trăsătură definitorie de altfel, contribuind în plus (după spusele altora) la farmecul zâmbetului ei de mai târziu. Privirea verde s-a definitivat. „Oare câți au șansa să aibă un nume predestinat?!” Fotografia color de la șase luni e întotdeauna însoțită prin viu grai de detalii suplimentare:

– Erai toată numai „cute-cute”. Până la doi ani, ai tot fost dolofană.

Privește îndelung altă imagine, ce o surprinde la o vârstă diferită. O frapează puțin discrepanța. Nu numai că era ca în descriere, dar îi lipsea delicatețea ce o putea observa la Maya, sora ei mai mare. Când apăreau împreună, contrastau flagrant. Un copil zdravăn, dintr-o bucată, așa s-ar fi denumit. Unde blondina ei soră cu rochia ca scoasă din cutie și un surâs gingaș de abia schițat, desena grațios un croisé devant sau derrière, Jade, în pijama, desculță, ciufulită, cu picioare solide bine înfipte în pământ, se juca la robinetul cișmelei din curte. Poza alb-negru nu avea cum să disimuleze praful de pe haine.

– Te schimbam de câteva ori pe zi. Maya putea purta aceeași rochie și ziua următoare…

Ce se detașează însă din fotografia veche este sclipirea ochilor vii și zâmbetul șiret din colțul gurii.

– Erai de o vitalitate contagioasă. Seara, înainte de culcare, ne adunam toți patru în living. Te întrebam: “Cum face ursul, Jade?” Știi, ursul uriaș de pluș al Mayei. Transpusă în pielea ursului fioros, puneai întreaga gravitate acumulată în vocea ta de copil: “Mor, mor, mooor, moooor!”. După care ne luai de după gât cu mânuțele tale mici, râzând peste lacrimile răzvrătite, îmbrățișându-ne înveselită iar.”

Cu ochii mari, Jade asimilează poveștile din copilăria fragedă, le asimilează cu aviditate și mirare. I se pare un univers inaccesibil dar totodată familiar. Trăiește senzația mirobolantă că asistă la el de undeva din afară, ca un simplu spectator.

Amintirile îi sunt disparate, dar cele pe care le are le prețuiește, cum în prezentul ambiguu nu se poate ancora.

Textul integral apărut în numărul 16 al revistei Itaca

Va urma … (Capitolul II)

 

Anunțuri

14 gânduri despre „Șah mat (I)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s