Publicat în Ipostaze, Monik sau d-ale mele...

Blue Monday

blue-mondayMă apropii vertiginos de fatidica vârstă de 40 de ani. Știu, nu tocmai original începutul, dar dacă ar fi ușoare (începuturile), toata lumea s-ar pricepe la ele și nu s-ar mai distinge dintre altele. Căzută în clișeu, afirmația mea incită sau suscită măcar o proporție moderată de curiozitate. Cel puțin, eu așa sper. „Să vedem ce mai are și asta de adăugat, dupa ce au curs tomuri întregi de cerneală despre subiectul ăsta!” Hm! În plus nu sunt multe de adăugat. Doar că tenta va fi subiectivă. Ca anticiparea să nu fie prea mare, menționez de pe acum, voi fi ambiguă. Dintr-un motiv simplu, detalii mult prea personalizate nu-mi stă în obicei să dau. Iar ar veni my darling să-mi atragă atenția: iar dai din casă?! Nu dau. Glumesc. De multe ori îi menționez, pentru că… Pentru că mi-s dragi și sunt ai mei. Sunt reperele mele. Dar cam asta e atitudinea multor altora pe lumea asta. Nu mă desprind de medie. Mda, e greu de înțeles și pentru mine. Jstific imediat. Încercam să-mi enumăr în gând binecuvântările. Până la urmă am făcut-o cu voce tare…

Mă apropii de 40 de ani și azi nu mă omor după ideea asta. Nu este coea, după colț (norocoasa de mine – vara e departe), dar mi s-a aciuiat în minte și a devenit în ultimele zile preocuparea mea centrală. Ieri a fost, spun ei, Blue Monday. Noțiunea nu mi-era familiară. Dacă mă întrebi pe mine, eu am „blue” nu numai zilele de luni. Niște minți luminate au făcut cândva câteva calcule și au ajuns la unele concluzii pseudo-științifice. Nu le pot înșira aici, nu sunt pe înțelesul meu, dar am reținut esențialul. Așa cum am înțeles și faptul că cea mai fericită zi, după calcule, indiferent de anul în care ne găsim, ar cădea în iunie. Nu degeaba e luna mea de naștere (sic!).

Revenind la oile mele,  ieri am simțit din plin ziua. Sau mai degrabă efectele ei. Fără prea multe explicații științifice, sau pseudo, nu am fost în apele mele . Entuziasmul unui nou an a trecut, senzația de efervescență s-a diminuat, iat eu m-am trezit întrebându-mă retoric: și eu acum ce fac? Care-mi sunt planurile? Iar derivă?  Hmm. Până să zic pâs, mi-am sabotat eu singură și ultima fărâmă de optimism. Mintea sprintenă, spre deosebire de voința mea, a dat galop să-mi amintească de trecerea pragului aniversar. M-am simțit bine în pielea mea de 30 și ceva. Dar iată că nu pot nici măcar eu să țin timpul în loc. Cumva mă amăgisem până acum în vreun fel, de încă mai credeam asta… Mi-am permis luxul să copilăresc. Nu întru totul, pe anumite planuri. Ori ceva îmi spune că nu va mai fi cazul. Ce o fi rău în asta, mă întreb eu acum? Cine a zis că e bine să fii adult? Să fii suma tuturor grijilor și preocupărilor anoste? Iar când intri în criză, faci orice să revii la starea inițială. Poate așa eviți impactul. Ieri am meditat la asta. Nu vreau să trec prin crize existențiale, să mă încadrez în tipare bine delimitate, să mă vindec prin excese. În mod deosebit nu vreau să mi se amintească: ești adult responsabil – comportă-te ca atare! De ce asociem vârsta de 40 de ani cu anumite transformări? Singura diferență pe care o simt înaintând în vărstă este că știu mult mai bine să gestionez anumite lucruri. Iar prioritățile se schimbă. Începi oare să apreciezi ce ai? Să știi obține ce-ți lipsește? Ce-mi lipsește… Excepționalul. Pe plan personal, l-am dobândit. Nu ca să mă laud. Cum viața mi-a fost lină – și sunt recunoscătoare – aș merge mai departe. Ți-e dor de sentimentul acela desăvârșit? mă-ntreb eu cu spreanță în voce. Imboldul mi-a spus ieri: atunci du-te și realizează ceva extraordinar! Fă ceva în plus, pe lângă excepționalul de până acum! Du-te, salvează un trib pe cale de dispariție, construiește o școală pentru cei care nu au fost vreodată instruiți sau sprijiniți în viață! Descoperă ceva pierdut într-un colț rătăcit al lumii!! Lasă-ți amprenta cât nu e prea târziu!

A fost blue monday și eu m-am perpelit. Mă apropii de 40 de ani și aș vrea… Ce? Preocupări efemere, triviale, nu mă mai atrag. Încerc să mă rup din rutina sâcâitoare pentru a mă strecura în cea care dă sens. Rutina nu e neapărat supărătoare, atât timp cât te pierzi în lucruri mărunte ce-ți înseninează zilele. Ieri îmi spuneam c-aș vrea să-mi păstrez o doză de imaturitate, să-mi pot da curs liber viselor. Ieri m-am mustrat că dau prea mare importanță  lipsurilor, neajunsurilor.  Și mi-am făcut o promisiune. Mai multe. De acum înainte, nu voi atribui prea mult consum emoțional episoadelor negative. Mă voi opri, cu precădere, asupra lucrurilor simple ce conferă o bunăstare sufletească. Îmi voi sorbi energia din lumea asta statică, văd eu cum! Bucuria-mi va fi generată de un zămbet oferit cu generozitate. Recunoștința va fi urmarea renunțării la încrâncenare. Vitalitatea mi-o voi culege de la soare.

Fie ca 40 să nu fie un prag, nici măcar o etapă, doar un număr matematic care nu mă poate cuprinde sau defini. Să fiu eu, chiar și atunci când ezit să fiu eu, pentru că nu am idee cum să fiu…

Reclame

17 gânduri despre „Blue Monday

  1. Cred că nu voi uita niciodată un episod petrecut demult tare: eram la bunici, prin clasa a 3-a cred. A venit la noi o mătuşă, era ziua ei de naştere şi cum stătea chiar lângă casa bunicilor, a venit să ceară ceva pentru prăjituri. Bunicii i-au urat la mulţi ani şi s-a pus pe un plâns cum eu nu am mai văzut pe nimeni plângând. Se zguduia toată. Am întrebat ce are şi bunica a spus : e supărată că e ziua ei. Cum adică? Plânge că zice că-i bătrână, auzi la ea, face 30 şi crede că acum se gată lumea. Atunci, 30 mi se părea mult, credeam că la 30 eşti bătrân dar tot nu pricepeam de ce trebuie să plângi.
    De câte ori cineva vorbeşte de schimbat de prefix îmi amintesc de asta.
    Rămâi copil, rămâi aşa cum eşti, anii trec chiar dacă bifezi aspecte care, zic unii, ar trebui bifate-n viaţă. Şi sensul nu stă în rezoluţii.
    Te pup!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Si mie mi se parea ca cineva la 30 de ani era bătrân, atunci cand eram mica. Acum, am alta viziune :). Varsta in sine nu ma sperie, doar putin faptul ca as fi putut face mai multe pana acum, impresia asta ca treci fara prea mult ecou prin viata. Dar e legat de energia ce o simt asa ca e semn bun pana la urma. Nu am facut pana acum, o fac de acum inainte. Multumesc pentru ganduri, Potecut! Te imbratisez!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Monik, de când am început eu să te urmăresc, niciun articol de-al tău nu m-a uns la suflet ca acesta. De ce? Simplu. Pentru că e oglinda gândurilor mele, pentru că idem legat de vârstă, la care apropo, nu mă mai gândesc la ea ca la un număr de vreo doi ani, pentru că da, când vreau ceva nu mă las până nu obțin, dă-o-n spanac de aroganță, pentru că uneori zic că nu e nimic wow în a fi adult și pentru multe altele pe care n-am timp și nici loc să le înșir aici. În rest, chapeau!

    Apreciat de 2 persoane

  3. Fiecare an împlinit e o floare în plus pentru cel care-l împlinește, iar fiecare prefix atins e un buchet de care trebuie să fie mândru. A trăi este o artă, iar a atinge vârste tot mai înaintate ar trebui să fie o mândrie pentru fiecare. Mai ales dacă sufletul îți rămâne mereu tânăr. Abia aștept să-ți zic la mulți ani, numai să-mi spui când! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  4. Sezi cuminte, că numai de pe la 50 încolo nu te bucuri că s-au dus atîţia ani din viaţă.N-are importanţă faptul că nu ştii niciodată cîţi vor fi.
    Aşa că, tinerico, bucură-te, fii copil, fetiţă, adolescentă, ce vrei şi cum vrei, mai ales că acum ştii să apreciezi .
    Eşti cum vrei şi poţi fi de 60 şi la 20.
    Si pentru cînd o fi, La mulţi ani!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Multumesc pentru randuri! Atunci mai astept vreo 10 ani sa incep iar sa ma plang de alt prag 😉! Realmente, ajuta foarte tare ca poti fi ce simti, lăsând la o parte numarul vârstei. Intr-adevăr, am cunoscut oameni tineri cu apucături de bătrâni si invers. Am apreciat mereu sclipirea din ochii celor care sigilează undeva sufletul tânăr cat sa transpara la suprafața. Cand va fi, imi voi aminti de urare, multumesc!

      Apreciază

  5. Nu știu cum au fost anii, dar textul face cât patru de zece. Cred că toate momentele în care ai dat ceea ce aveai mai bun se vor reuni într-o reușită de proporții. Spor la înfăptuit idealuri, o zi frumoasă!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Pentru fiecare dintre noi varsta de 40 de ani este o varsta la care ne facem un bilant. Hmmm cam ce am facut eu pana acum, cam ce mai pot sa schimb? ce pot sa fac acum? ceva memorabil desigur. Parca ne ia cu putina neliniste, dar vestea buna e ca nu tine mult. Eu n-o sa uit niciodata o intalnire cu o doamna draguta care imi spunea:” Stiti? eu cand am implinit 40 de ani si mi-au venit invitatii credeam ca vin sa se bucure de necazul meu!” Eu eram departe de acesta varsta atunci si m-am amuzat teribil, desi nu puteam nici sa-mi inchipui cum e sa ai 40 de ani. Acum am trecut de ceva vreme si de aceasta minunata cifra, am vazut ca nu trebuie neaparat numita criza, cred ca am adunat mai multa intelepciune si sunt recunoscatoare pentru toate etapele prin care am trecut si mai cred cu tarie ca tu vei fi la fel de scumpa ca pana acum si ca te vei imprieteni repede cu noua cifra care nu-ti va aduce decat un plus de charm.

    Apreciază

    1. Deci… Adica sa ma explic? As putea lasa o urma de mister dar nu este chiar asa subtil. Probabil subconștientul s-a activat bată-l vina, cum firea mea e intr-o continua cautare, iar visul meu din urma ar fi acesta. Printre altele, pe care stiu ca le voi face in cativa ani… Acum el primează 😊

      Apreciat de 1 persoană

  7. Frumos ce ati scris aici, 40 de ani e varsta frumoasa, fiecare varsta are frumusetea ei. Toti ne-am dori sa mai fim copii dar nu se mai poate. Multi ani frumosi si fericiti inainte!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s