Publicat în Monik sau d-ale mele...

Cinema sau operă în seara asta?

 

img_3583Am ajuns în vremurile în care să ieși seara la operă, balet sau teatru echivalează cu a merge la cinema. În ziua de azi e accesibil pentru oricine, nu mai e țintă o anumită categorie socială. Atâta timp cât ești amator de cultură, ești binevenit. Și e foarte bine. Nu mai trebuie să fii sofisticat pentru a avea acest acces. Dintr-o dată lucrurile par că s-au simplificat. Prin urmare, câtă vreme îți permiți cheltuiala, consideri că indiferent de statut, educație și bun simț, trebuie să fii tolerat. Da, nimic de comentat. Doar că…

Weekend-ul acesta am avut bilete la balet. Trupa nu a fost locală. Moscow City Ballet, care este în turneu prin lumea largă, a avut 2 reprezentații în capitala belgiană: clasicul Lacul Lebedelor. Câțiva ani la rând m-am trezit prea târziu să observ afișele prin oraș ce anunțau feericul turneu al trupelor din Rusia, așa că devenise un țel în sine să găsim locuri bune pentru prestația ce se aștepta a fi excelentă a trupei rusești de balet. Și am găsit, primul rând, categoria 1, 3 locuri (junioara ne-a ținut companie). Nu m-aș fi agitat atât dacă nu era prestigiosul  și clasicul balet. Nu m-aș fi deranjat să dau amploare evenimentului dacă nu erau ei, râvniții ruși talentați. Am crezut că merită experiența, așa că am dat bătaie și m-am îmbătat cu emoții anticipatoare. Ba chiar am refuzat participarea la alt eveniment relativ asemănător, același balet al lui Tchaikovski, interpretat însă de ucrainieni. Nu că ei ar fi de lepădat, dar era un vis vechi de-al meu să văd live măcar o dată o reprezentație perfectă. Știm cu toții de notorietatea rusilor, nu mai adaug altceva.
Zis și făcut. Seara cu pricina se apropia, nu ne-a rămas decât să ne pregatim. Cum? Păi nu, nu cum speram. Cum aminteam în primul paragraf, nu mai e ce a fost odată. Îmi ajunsese la urechi zvonul că nici la evenimente de gen, nici măcar la o prestație la ceas de seara nu se mai îmbracă lumea ca pentru balet. Sunt forumuri asociate unde găsești informații, sunt pagini de stil pe internet unde te direcționează spre un anumit tipar de vestimentație, sunt prieteni ce au fost deja ce te avertizează să nu exagerezi cu ținuta… Nu am exagerat, într-un final. Dar nici nu am plecat din casă ca și cum mergeam să plimb câinele prin parc. Nici ca la cinema. Unde recunosc, ma îmbrac casual spre eclectic, dar cu o urma de confortabil totuși, dacă nu combin și cu o ieșire la restaurant după. La teatru mă îndrept spre smart casual, insa la un eveniment unic, nu chiar gală, dar totuși o reprezentație de prestigiu, aș face un efort. Aș face! Dar mi l-am cam înfrânat. Sugestia e, pe site-uri de profil, să ții cont de locul unde stai față de scenă. Și de ora la care e spectacolul. Cu cât mai târziu, cu atât mai elegant, cu cât mai aproape de scenă, cu atât mai rafinat. Ei, aș! I wish! Dubitativ, am ales între nici să epatez, nici să îmi dezamăgesc așteptările pur personale.  Numai și numai că înțelesesem odată pentru totdeauna: aș face notă discordantă altfel. Nu uita, mi-am spus, mersul la balet ca și la operă s-a democratizat. Da, asta e termenul și furoare mare dacă îndrăznești să comentezi ceva! Adicătelea, nu mai ai treaba cu ținuta deloc, ce, dacă sunt meloman și pasionat de dans clasic, e musai să fac un efort suplimentar pentru a mă pregăti pentru eveniment?! Uite, tocmai am fost la piață, sau am ieșit de la birou, sau m-am oprit la colț la o cafea cu o amică și nu mai am timp să mă schimb. Iată-mă în toată splendoarea sezonului de iarna cu UGG-uri încălțată accesorizate cu cei mai banali jeansi din dulap. Sau la fel de comod, de ce nu, în tenisi! Oricum, bine că s-a democratizat mersul la teatru, dans clasic sau operă, că ce ma enervau ăia de insistau să își etaleze cele mai rafinate sau extravagante ținute vestimentare!
Cum ziceam, de-mo-cra-ti-za-reimg_3573
Am înțeles eu, sau așa credeam. Dar ajunsă la intrarea în sală, am fost surprinsă și mai mult de comoditatea oamenilor. Nu vorbesc de cei care aveau locuri mai sus, la galerie, sau mai ieftine, sau mai îndepărtate de scena, să zicem, că nu merită oboseala de a ține foarte tare cont de vestimentație. Dar am contrastat cu cei din primul rând așa de tare, că o perioadă m-am simțit nealocul meu. Și zău dacă eram îmbrăcată ca de gală! Nici vorba! Nici prea formal, nici prea festiv, dar totul cadra cu seara ce urma să se desfășoare. Pentru că așa am simțit eu întodeauna, nevoia de a respecta mediul în care mă prezint sau manifest. Iar ținuta mea să fie dacă vreți un omagiu adus efortului celor care prestează pe scenă,  dar mai ales să corespundă enevimentului clasic în acest caz particular. Dacă mergeam la un spectacol de dans modern , fie el și seara, cu totul altfel ar fi stat povestea.
De ar fi rămas aici democratizarea, parcă încă mai aveau o doza mică de înțelegere din partea mea. Dar nu a ramas! Dupa ce m-am obișnuit cu gândul ca sunt o sucker for classic, o nonconformistă prin contrast (vedeți voi, acum sunt la polul opus vremurilor, eu vreau clasic, ei vor jeanși!), oricum nu mă scoți din ale mele, m-am instalat bucuroasă în sfârșit pe locul cuvenit. Experiența din primul rând e senzațională. Să ai ocazia să vezi transfigurarea privirii dansatorilor, surâsul sau grimasa, culoarea ochilor și gestica e ceva magnific! Mai ales când se vrea perfecțiune și chiar se oferă. Liliya Orekhova, artista principală ce este pe rând lebăda albă – Odette și lebăda neagră – Odile, mă impresionează de la prima apariție, firavă la început, apăsătoare, abatută, transfigurată de un gând nerostit, dar grațioasă, suavă, tandră, plutitoare. În actul III e seducatoare de-a dreptul, apare pe scenă totalmente transformată. Nu numai culoarea rochiei e schimbată. În negru devine pasională, încrezătoare, uimitoare, toate acestea completate de un zâmbet sigur ce îi definește trăsăturile. Convingerea că îi are pe toți curtenii la degetul mic. Celebrele 32 de fouettés en tournant le execută fără să respire ( pe când eu uitasem să mai respir), cu rigurozitate maximă, nelipsite de finețe sau eleganță. Ah și v-am spus? Dansul impecabil al balerinei m-a lăsat să cred uneori că este într-adevar lebădă.
Imaginați-vă acum toate acestea sub reflectorul democratizarii în acest context, care vezi doamne merge și mai departe spre marea mea mirare. Drept urmare, pe rândul urmator, în spatele meu, s-a înființat o mamă cu 2 fete. Care mai de care mai guralive. Cea mică mi-a sfâșiat auzul, care nu e din cel mai fin. Atât a pus întrebari, atât s-a foit, atât a vorbit singură când mama o ignora,  încât a fost un supliciu să urmăresc ce se întâmplă pe scenă. Când s-a plictisit a mers mai departe și a scotocit sub urechea mea în geanta mamei după, stați că am aflat, 5 minute mai încolo, o bomboană ambalată. Să vă mai spun ce zgomot făcea ambalajul cât a fost îndepărtat și apoi cât a ramas uitat între degetele plictisite ale copilei? Nu vă mai spun. Efortul susținut din acea seară nu a fost să îmi aleg stilul vestimentar, nici să îi urmaresc pe talentatii dansatori (până la urmă, am ales sa ma concentrez pe ei, nu am vrut ca experiența să îmi fie alterată), sau să mă impresor de sunetul muzicii, ci să nu mă întorc și să îi zic vreo două (deloc ladylike) femeii ce uitase să îi facă educația fetei înainte de spectacol sau copilei ce turuia necontenit. Ăsta da efort!
Anunțuri

5 gânduri despre „Cinema sau operă în seara asta?

  1. Auch! Îmi pare rău de experienţa ta. Eu mă enervez tare când vreau să mă concentrez la ceva de pe scenă şi undeva pe lângă mine e foială. Trist…
    Şi la teatru mai nou se fluieră şi se aplaudă fix când nu trebuie, între sau chiar peste replici. Crunt. Şi da, tot în tenişi că-i mai cool.

    Apreciat de 1 persoană

  2. O adevărată provocare. Eu nu rezistam, îți zic sincer. Cumnata mea, la o piesă de teatru pe care ținea morțiș s-o vadă, a fost vecină cu niște adolescenți gălăgioși. Le-a zis așa: „Dacă pe voi v-au plătit părinții ca să scape de voi de-acasă sau v-au pedepsit să veniți la teatru eu chiar am venit de plăcere și nu vreau să fac un teatru mai bun decât cel de pe scenă!”. Să mai zic urmarea? :)))) Auzeai țânțarul, nu altceva.

    Apreciat de 1 persoană

      1. Da, ea a avut curajul să-i liniștească, în asentimentul ei au fost și alții care erau deranjați de acei copii. Data viitoare poate ai și tu curaj. Este mai mult decât evident că la teatru e primordial să fie LINIȘTE. Te pup!

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s