Publicat în Călătorii, Ipostaze

Back in business

Aaand, I’m back! Cam așa a fost:

Că mă dedic trup și suflet emoțiilor, se știe. Că mi se potrivește sintagma: călătorului îi șade bine cu drumul, se știe. Că asimilez experiențe, trăiri, detalii, tipologii ale oamenilor sau ale locurilor ca un înfometat hrana, iar se știe. Că fac comparații, e inevitabil. La începutul acestei veri, am luat-o cătinel către Italia, continent iubit al verilor mele, unde pe oriunde trec, mă simt ca făcând parte dintotdeauna din acele meleaguri. Ca să evit o notă anostă a vacanței, am ales destinații noi, deși nu prima oară pe insula sardă, pașii mi s-au afundat în nisipul fierbinte și, alb al celor mai sudice plaje, curioziatea împingându-mă până spre vest.

Cătinel e un fel de a spune. Nu pot lasa debutul nepovestit. Numai înceată nu a fost înaintarea noastră spre portul din Genova, unde ne aștepta lipsit de grație, opulent, feribotul care urma sa ne treaca peste apa tiroliana spre insulă. Cu oră fixă din păcate. Drumul de 12 ore s-a transformat în 15 ore simțite os pe os, cu nervii întorși pe dos. Nu intru acum în detalii, dar ceva ghinion se prinsese de noi. Las doar un indiciu ce se vrea de fapt o constatare la care am ajuns, dar mai ales o întărire a vorbelor unei puștoaice de 16 ani ce a petrecut câteva săptămâni în țara ce ne-a sabotat drumurile noastre line: „La Suisse est un pays de merde!” Si Doamne, cate dreptate avea copila prietenilor nostri!

Una peste alta, a ieșit bine, nu de alta dar am ajuns cu nervii in pioneze si sufletul la gura, insa am ajuns inainte sa inchida portile. Inchise exact dupa trecerea noastra.img_0628 Am urcat mașina în cala vasului cu niscai minute înainte de a da semnalul de plecare. Uraaaa!! Cel mai abil șofer din lume și-a ținut promisiunea și m-a adus pe feribot. Nu mai menționez coloanele dezarmant de mari de mașini ce urcau și coborau evident, spre Genova, cum altfel! Serpentinele luate cu o viteză terifiantă, fiecare loc liber fiind exploatat la maxim pentru a înainta. În acest mod am redescoperit religia. Mică și îngrozită pe locul din dreapta, am emis rugăminți fierbinți, suspine șușotite, toate acestea adresate celui de sus. Cu care drept să spun, nu mai purtasem de ceva vreme o conversație în tête à tête. Ah, și mai ales promisiuni. „Că dacă, noi bine, întregi și nevătămați, dă-l naibii de ferry, nu mai contează, noi să scăpăm, o să-mi revizuiesc atitudinea și neînțelegerile noastre, da, Doamne, mă auzi?!”

Toată alergatura ne-a dus spre un apus mângâietor pentru privirea noastra.

A doua zi lăsasem totul în urmă. Insula compusă din culori ireale ne întâmpină cu caldură.

Nevricoasă din fire, m-am lăsat surprinsă pe perioada vacanței de coasta abruptă și șerpuită a munților ce cad în mare (într-un mod spectaculos ce numai un artist l-ar putea descrie), până la o epuizare nervoasă a întregului meu corp.



Am închis ochii, am suspinat și am tras de un volan imaginar pe scaunul din dreapta, însă nici o clipă nu am renunțat la scopul în sine al dumurilor noastre: să mă împresor de peisaje nealterate și pristine ce se arătau la tot pasul. De curburi stâncoase ale coastei și locuri unde numai cuiburi de păsări există.

De lagune traversate de fâșii înguste de pământ:

De imagini excepționale!

De istorie din cea mai veche (Nora si situl arheologic):

De capitală străveche (Cagliari):

De plantații întregi de…busuioc verde și roșu (tot sudul sard):


„Iubesc insula asta!” mi-am tot repetat, dar eram convinsă că îmi cam ajunsese cu drumurile pline de suspans din toate punctele de vedere.

Când ni s-a urât cu binele, 2 saptamâni mai târziu, ne-am retras pe continent pentru alte zile fierbinți.

Unde? În Toscana delurită și mereu vie. Are omul o vorbă: timpul șterge intensitatea lucrurilor… Chiar așa! Coastă tot bătută de noi cu mașina, nu pot înțelege cum uit de la an la an geografia locurilor și serpentinele spectaculoase. Dacă stai bine cu nervii. Nu stăteam! Prin urmare am ajuns la fundul sacului cei îl credeam demult atins pe insulă și dă-i înainte cu lacrimi de crocodil, vaiete și  rugăminți fierbinți adresate evident, celui de sus. Cine să mai mă înțeleagă! După un San Gimignano de poveste…

O Siena a cărei amprentă m-a atins până la suflet…



Și o Florență incomensurabilă, năucitoare, istorică și actuală totodată:


… După aceste splendori, am articulat ferm: eu pe aici nu mai trec curând! Ei aș! ar adauga un cunoscător care nu se dă înapoi de la a mă contrazice, parcă tocmai visai la vreo 3-4 zile îndestulate numai în Florența, loc ce nu l-ai gustat în plin sezon estival, din cauza abundenței de turiști și a multelor grade Celsius.

Verva vacanței s-a resimțit și datorită prezenței efervescente, vesele, a prietenilor noștri ce ne-au însoțit în această lungă perindare. Ne-am întors acasă cu toții, sper, încărcați, cu amintiri din cele mai ample. E plăcut să ai cu cine retrăi povestirile la ceas de relatare…

Având nevoie acută de o revenire la normalitate, m-am refugiat pentru vreo 4 zile în suburbia, nu o să pară credibil, toridă, a Bruxelles-ului, ce o numesc eu acasă. Popas revigorant pentru toți participanții. Unii să se recupereze după emoții, unii după sofatul îndelungat și solicitant, alții după intrarea în sevraj a lipsei de internet (am crezut că le vin lor de hac, dependenților, rezervând o vilă totalmente deconectată, dar am căzut în propria capcană). Dă- i bice și intra în ritm, că nu stăm  pe loc! Am ajuns luni seară, iar sâmbătă dimineață ne-am îmbarcat pentru o altă aventură, deloc nouă, e chiar repetitivă, dar addictive pentu noi cei departe de țară. N-aș ști unde să pun degetul, e nostalgie, dor, căutarea soarelui de vara ce lipseste pe aici, starea sau nestarea noastră eternă? Habar nu am, cert e, că măcar o dată pe an, musai vara, o luăm pe drumuri ce duc spre Ro. E fun și cu avionul, dar pierzi ocazia să te oprește o noapte când la Viena, când la Budapesta, orașe nu numai de popas, ci mai ales de suflet. Sau și mai mult, sa petreci 2 seri total atipice și senzaționale acasă la prieteni de excepție în Cluj sau Alba, ori prin regiuni ce trezesc amintiri din cele mai îndepărtate vremuri ale copilăriei sau chiar recente, ca Timișoara, Oradea, București și locul unde am deschis eu ochii în lume, Constanța. Despre ineditele experiențe prin aceste locuri din urmă, mă simt datoare să vorbesc  într-un capitol dedicat. E cam ca în genul „Călătoriile lui Gulliver în țara piticilor”, așadar nu pot fi doar ca o notă în subsolul unei pagini…

Anunțuri

20 de gânduri despre „Back in business

    1. Fabiola, multumesc! Sa spun, sa nu spun… Hmmm. Am ajuns. Dar incognito. Girls only, eu surorile mele si junioara mea. Sigur, si mama. Nu am zis la nici o răsuflate constănțeana, nici rude, nici prieteni. Nimănui. Au fost 4 zile fulger in care ne-am îmbătat cu prezenta una alteia. Ca tare ne lipsim in restul timpului. Si cu marea de la 3 Papuci. Atat. Asa ajung mereu la mama. Pe fuga si numai pt ele. Dar sigur vom aveam ocazia sa ne intalnim. Altfel. Sa stii ca m-am gandit la tine in schimb. Te imaginam pe undeva. Ma intrebam daca te-as recunoaște daca te-as vedea pe strada. Ma bucur ca ai scris, ca asa frustrare am… Ce nu fac bine, bre, de mi se duc toate comentariile in eter pe blogul tau?! Si am avut unele asa faine… 😄😄 (na, ca sa ma laud!)

      Apreciat de 1 persoană

      1. Ai răspuns tare fain așa că nu mai mor. :))) te înțeleg, ar fi sărit toată lumea pe tine să te vadă, și asta în scurt timp. Poate cine știe, altă dată. Îmi pare rău de inconvenientul creat, am o problemă cu blogul, nu ești singura care semnalează problema asta și e frustrant. Mă ocup să rezolv și-mi cer scuze. 😊

        Apreciat de 1 persoană

      2. :)) Nici nu stii, asta e neajunsul nostru, celor de departe… Si mereu supăram pe cineva ca nu ne împărțim in 10. Ma bucur, ca înțelegi, exact asa e, cum spui tu.
        Uff, am crezut ca sunt asa certată cu tehnologia, ca habar nu am sa te urmăresc cum trebuie… Nu ma bucur ca si alții pățesc ca mine, dar ma linisteste. Sper sa rezolvi problema!

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s