Publicat în Verba volant...

Yeah, my mama she told me „don’t worry about your size”

Aseară m-am enervat ca fraiera când mi-au căzut ochii pe un articol ce ataca virulent un segment semnificativ al populației. M-am enervat degeaba! Că genul acesta de „formatori de opinie” mai trântesc câte un articol cu așa ramificații numai cu un scop precis: polemici peste polemici ce creează audiență. Dacă nu știai cine este el până atunci, acum cu siguranță o să auzi de el. Cine măi, cine? Cum, nu știi?! Ăla de scrie despre grase cu atâta dezinvoltură și urâțenie sufletească încât bubuie netul!

M-aș fi burzuluit direct la el, dacă îl consideram uman, numai că atitudinea lui ce o urmăresc de ceva vreme e aceea a unui demiurg ce se coboară printre muritori doar pentru a-și gâdila din când în când orgoliul. Așa imi spuneam aseară la nervi. M-am mai liniștit când am realizat că probabil e mai mult de atât, așa cum decurge din anumite comentarii, o fi ieșit la suprafață vreo frustrare veche, iar vehemența asta împotriva unor oameni ce nu îl „agreseaza” sub nici o formă (nici măcar vizuală, dacă nu vrei lângă tine un anumit tipar de om, nu îl ai…), vine din disprețul ce și l-a purtat odată lui însuși. Fie! Totusi, c’est pas kosher mon chou! Să fii mai catolic decât Papa e o tendință a indivizilor ce suferă acut de megalomanie. Să fie la el acasă! Aș recomanda însa, înainte de a acuza femelile ce nu le agreeaza el, să citeasca mai mult, să se documenteze puțin, nu mult, să apeleze la un specialist. Oare nu a aflat până acum că, dacă ajungi cândva să te complaci într-o stare, dupa ce ai conștientizat-o, e poate pentru că nu ai mai avut resurse să ieși din ea?! S-a spus deja, depresie, probleme endocrinologice, diabet, finanțe… You name it! Nu are rost să mai aduc în discuție detaliile. Să lumineze cineva pe eminența sa, vă rog!

Până una alta, atacul la persoană e visceral și îl resimt chiar dacă nu am fost niciodată în acea categorie. Dar am mamă, prietene, cunoștințe care, chiar dacă nu au citit, chiar dacă nu au ripostat, sunt convinsă că s-au simțit vizate și dacă eu nu am dormit bine azi-noapte, cu certitudine ele, chiar „ele” pe care nu le-am întâlnit vreodată, nu au dormit. Dumnealui oare a dormit? Ceva îmi spune că da…

E monstruos ca o voce ca aceasta să fie susținută în a devaloriza umanitatea unei ființe!! E strigător la cer că se găsesc voci, nu similare (alți formatori de opinie din țară), dar care caută circumstanțe atenuante, pentru că e deștept, zice-se. Ar fi fost dacă ar fi tăcut, părerea mea! Eu una, nu le văd (circumstanțele) și cum observ că oricine își poate aroga dreptul de a își suține o parere, apoi, eu de ce sa nu o fac?! Anonimă și insignifiantă cum sunt!

Așa că în loc să ne smulgem părul din cap și să fim rănite că se aruncă cu injurii malițioase, că ne izbim de lipsa bunului simț, mai bine să ne punem puțin în pielea omului și să ne fie o țâră milă! Până la urmă, patetismul sfâșietor reieșit din tumultul articolului poate impresiona și zgudui chiar și o stâncă. Pentru că stârnește milă. Milă pentru suferința ce se detașează din mesaj, milă pentru că dintr-o dată înțelegi că cineva nu a reușit încă să treacă peste, că duce o luptă acerbă să se accepte așa cum a fost și asa cum este. Superficialitatea nu e soră cu deșteptăciunea din păcate! Toți ducem niște tare… Unii mai mult ca alții.

Hmmm, dragi femei, cu kilograme în plus sau nu, iată ceva ce ne merge la toate la suflet, indiferent de greutatea ce apasă pe umerii plăpânzi ai unui individ dintr-o mulțime:

 

 

Anunțuri

24 de gânduri despre „Yeah, my mama she told me „don’t worry about your size”

  1. Vedeți, în zilele astea când toată lumea e de acord că e bine să ai opinii proprii (deci ale tale, nu ouate de alții în cuibul tău), tocmai ”formatorii de opinie” prosperă.
    Habar nu am despre cine/ce vorbiți, hai să nu ne pierdem vremea cu tăți proștii.

    Apreciat de 2 persoane

    1. Intr-adevar. Insa e absolut indgnant ca cineva sa se erijeze in expert cand de fapt nu este decat un amator in domeniu…
      Mai bine ca nu stiti, nu ati pierdut nimic. Si eu mi-am spus la fel, ca imi pierd timp pretios, dar dintr-o data m-am gandit la persoane dragi din viata si m-a durut… Atunci am considerat ca merita timpul irosit. Insa promit (mie insami) ca nu voi acorda mai mult decat e nevoie.
      Multumesc pentru ganduri.

      Apreciază

  2. :)))) ştiu de cine zici, l-am citit, i-am dat like. Şi nu pentru limbajul folosit care mie personal nu-mi place, consider că poţi transmite ceva şi fără a folosi toate părţile anatomice ale corpului, ci pentru un singur lucru. Pentru faptul că are dreptate când vorbeşte de ipocrizie. Nu poţi spune că nu poţi slăbi când nu ridici niciun deget pentru asta şi dai vina pe metabolism, apă şi alte minuni. A, da, că n-ai voinţă, n-ai dorinţă, da’ţi doreşti cu disperare lucrul ăsta să pice din cer, aşa ceva nu se poate. Şi el a fost obez. Şi a reuşit. Cât despre polemici virulente, ăsta îi e stilul. Aşa cred.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Stiu ca ai afinitati cu persoana in cauza si nu iti neg deloc parerea. Nu te simpatizez mai putin pentru ca esti de acord cu el. Ipocrizia poate la fel de bine fi de ambele parti, e usor cand esti intr-un loc bun, caldut, sa stai si sa judeci cu asprime pe cei din jur. Sa arati cu degetul si mai usor. Mi-ar fi si mie la indemana, sunt tanara, frumoasa, desteapta si zvelta, na! (toate acestea dobandite cu un efort urias si totusi nu consider pe restul a fi intru-totul definitia nesimtirii). Totodata, pana nu stii ce e in ograda celuilalt, e injust sa emiti judecati de masura nejustificate si sa atribui un statut. Zgarie rau: esti grasa, esti nesimtita, nu vrei! Nu e deloc adevarat. Daca viza doar pesoanele carora li se falfaie de cum arata si care se falfaiau fix in ochii lui delicati ca sa il scoata din sarite, atunci mai intelegeam si ca sa continuu cu sinceritatea, tot cred ca nu… Dar subiectul atins e unul general si da, ataca cu superficialitate pe toata lumea.
      Cat despre stilul lui abrupt, virulent si incarcat de familiarisme ieftine, sa ma ierte bunul Dumnezeu, dar daca in asta consta sa fii reprezentantul natiunii, atunci ma bucur ca m-am indepartat de opiniile ce pornesc din tara… Nu le-as aproba nici daca ar deveni stare de fapt universala. Si stiu ce vorbesc, cunosc bine persoane cu adevarat deosebite, lideri ai opiniei publice care reusesc sa cucereasca cu un stil mult mai elegant. Pe ei, da, ii apreciez! Le recunosc meritul. Sunt doar vreo 2 din pacate, dar au voce si opinii valide, mai mult decat pertinente.

      Apreciat de 2 persoane

      1. Da, exact ce spuneam legat de limbaj. Nici eu nu-l aprob. Cât despre blogger nu sunt în totalitate de acord cu el. Doar legat de ipocrizie. Şi nu, nu judec pe nimeni. Nu am niciun drept. Fiecare supraponderal ştie de ce a ajuns aşa mai bine decât oricine. Cine sunt eu să-l/s-o arăt cu degetul? Stai liniştită, nu stricăm prietenia doar pentru atât, ce naiba! :))))

        Apreciat de 2 persoane

  3. Pentru asta, love you more! ❤ Si eu stiu despre cine vorbesti ;), l-am citit si… nu i-am dat like. De data asta nu sunt deloc de acord cu el, genul asta de "umor" nu ma coafeaza. Nu m-am obosit sa comentez acolo, era inutil, din momente evidente. Da, m-a deranjat foarte tare limbajul, la fel si modul de abordare. In primul rand, am niste kilograme in plus, stiu cum e. Stiu, de asemenea, cum e sa ai si kilograme in minus. Cea mai mare parte a vietii mele am fost normoponderala, insa tendinta evidenta a fost spre ingrasare. Iar asta tine in primul rand de obiceiurile alimentare care-ti sunt induse din copilarie. Pentru asta nu poti fi facut vinovat tu personal… Stiu exact ce inseamna sa nu poti manca tot ce vrei si mai ales cand si cat vrei. Viata mea a fost un lung sir de frustrari. Uneori, ca acum, am pierdut lupta, insa nu m-am lasat niciodata. Probabil ca la toamna voi fi iar OK si, la fel de probabil, nu va fi ultima oara cand voi mai slabi. Ideea e ca organismul inregistreaza greutatea superioara la care ai stagnat multa vreme, iar tendinta e sa te duca permanent intr-acolo.
    Cat despre oameni care nu pot slabi orice-ar face, exista, eu cunosc vreo doi… si nu e blestem mai mare decat sa tii un regim continuu, iar acul cantarului sa ramana nemiscat. Recunosc, nu e cazul meu. 🙂
    Din fericire, supraponderalitatea are leac, nesimtirea, nepasarea, infumurarea, prostia, aroganta – nu. Cred ca asta ar trebui sa ne preocupe mai mult. 😉
    Iti multumesc ca ai scris!

    Apreciat de 4 persoane

    1. Oana, draga mea, incep cu sfarsitul, eu iti multumesc ca ti-ai impartasit experienta personala cu mine! Stiu cat de dificil poate fi si cata presiune se pune pe perfectiune. Cata dreptate ai! Intelegi poate de ce insist acasa sa mancam echilibrat si sanatos (precizam eu la un moment dat intr-un post de al meu, copiii fiind adversarii ideii mele), fara excese si fara aditivi, care cu totii stim ce „aport” aduc organismului. Aceasta fiind o cauza vizibila a luarii in greutate. Se pot face comparatii etc. Dar nu de mine, de experti, asa ca nu mai adaug nimic ca nu e domeniul meu. Doar ca observ. Un copil care mananca controlat, nu ma refer la cantitate ci la calitate si altul care nu isi permite acest lux (ma rog, parintii) si da se vede: cel fara posibilitati e supraponderal.
      Iti doresc din suflet sa iti gasesti echilibrul si sa te accepti asa cum esti, asa cum reusesc eu sa te surprind, vesela, reala, frumoasa! Sa fii bine in pielea ta… Stiu ce inseamna sa traiesti cu frustrari, poate nu e evident, dar asa am trait din adolescenta…
      Si iar ai dreptate, ultimul paragraf sintetizeaza tot ceea ce gandesc eu. Te felicit!
      Si ca sa te parafrazez, inchei cu: pentru tot ceea ce esti si pentru ca ma bucur ca te-am intalnit chiar si doar virtual, I love you more! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  4. Aveam o colega numai piele si os in facultate. Visa sa devina model si se infometa intentionat. Jignea toate fetele care aveau un pic de carnita pe ele. 10 ani mai tarziu, la o reuniune am gasit-o obeza, bulimica si nefericita. Cerea scuze fetelor pe care le terorizase in facultate. Soarta, din pacate, in timp, ne arata unde am luat-o pe aratura. Depinde doar de cel in cauza daca isi da seama sau nu unde a gresit. Dar articolul in discutie a fost scris doar ca sa iasa in evidenta, cred. Cati dintre noi citim articole despre natura, istorie…

    Apreciat de 2 persoane

    1. Da din pacate uneori exista un revers al medaliei. Imi pare rau pentru ea, cred ca experienta de viata i-a adus o lectie in plus…
      Cata dreptate ai! Ne pierdem adeseori in preocupari meschine… In loc sa evoluam spiritual ne angrenam in situatii ce nu dau nici un sens vietii…

      Apreciat de 1 persoană

  5. Eu zic să prospere femeile plinuțe și fericite, că ele intră în trend, și s-a descoperit (de către cercetători serioși, nu numai din cei britanici) că pot fi și mai sănătoase decât cele slăbuțe și obsedate de siluetă! Vivat rotunjimile! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mi-a placut asta cu „cercetatorii seriosi” legat de greutatea corporala. 🙂 Stim cu totii ca britanicii incearca sa-si salveze imaginea cu studiile in favoarea lor…
      Dar lasand gluma, asa este, am auzit si eu de studiile respective. Nu mi-au cazut in mana. Dar inclin sa cred ca au dreptate.

      Apreciat de 1 persoană

    1. Asa te admir, Potecuța, ca te poti izola de bruhaha-ul lumii. Nu ai pierdut nimic, nici nu ți-ar îmbogati cu ceva viața scrierile persoanei respective. Tu ai suflet de poet, rar, nealterat, pur. Sa rămâi asa!
      Nu ți-ar fi plăcut stilul agresiv. Nici persoana (cred). Deși apreciezi umorul, acela e dincolo de bun simt. Grobian. Nu ii menționez numele, ca ar însemna ca ii fac reclama. Pana la urma si reclama negativă aduce trafic 😉.

      Apreciază

      1. Te pup si eu! Tocmai am terminat de citit articolul lui Petru cu sufletele, cum ziceam (si nu citisem înainte sa iti scriu), are vechime sufletul tau! Ți-am scris făra sa fiu influențată 😊.

        Apreciază

    1. Stai linistita.. Tocmai am constatat frunzarind ca administratorul prin blogul meu ca pana si unele comentarii proprii mi-au ajuns la spam. Ce sa mai zic, ca a ascuns altele ale persoanelor dragi ce ma urmaresc constant pe aici. Si nu ca le neglijez, cred ca e ceva tehnic. Oricat de fain e wp, vad ca mai da erori, la formula gratuita.

      Apreciază

  6. Am citit si eu articolul respectiv. Initial m-am infuriat si eu si mi-am zis ca omul are o problema. Apoi am reflectat putin si chiar m-a luat rasul , omul pe bune are o buba la cap….sa jignesti cu atata nonchalance o anumita categorie de persoane , m-a dus cu gandul la rasisimul hitlerist si mi-am si imaginat cum omul ar deschide lagare de concentrare in care sa fabrice sapun din grasi.
    Si la final , cand m-am calmat , singurul lucru ce mi-a mai venit in minte , a fost sa imi fie mila pentru el si sa imi zic ca e un biwt , trist si frustrat labagiu.

    Apreciază

    1. Da, a fost abrupt si brutal. Femeile in general emana o anumita fragilitate cand e vorba de corpul lor si cum se vad ele. Articolul cu pricina nu a facut decat sa amplifice niste temeri si devalorizari de sine. Degeaba a incercat sa justifice ca era motivational, ei bine, a fost contrariul lui…

      Apreciat de 1 persoană

  7. Eu cat am fost foarte tanara eram exagerat de slaba. Nu visam decat sa ma ingras. Acum sunt normala spre plinuta si tare as vrea sa mai slabesc vreo cateva kile. Ideea e ca oricum am fi tot nu suntem multumite. Putin imi pasa de ce zic altii despre mine, important este cum ma vad si ma simt eu. Aici e tot chichirezul sa invatam sa ne iubim si acceptam fix asa cum suntem. Despre domnul cu articolul numai de bine :))

    Apreciat de 1 persoană

  8. Stiu ce spui. Nu ma lupt cu kilograme in plus tocmai pentru ca mereu am fost atenta la ce mananc, dar stiu cat de dificil este sa rezisti in sistem ca sa zic asa. Sa judec alte persoane ca sunt delasatoare, mi se pare incredibil pentru ca nu stii deloc imprejurarile in care au ajuns in aceasta situatie. Pe mine la 13 ani m-a marcat remarca ca am corp de femeie si am suferit consecientele pana in ziua de azi. A devenit obsesiv pentru mine sa dau formele deoparte (deloc plinuta, dar cu forme voluptoase la acea varsta frageda). Nu imi pasa ce spun ceilalti, dar mereu caut in oglinda imaginea aceea ideala a unei femei suple si fara forme. E chinuitor. De aceea am empatizat cu toate femeile atinse de subiect. Sa te vezi bine in pielea ta e tare greu. Sa fii multumita si fara grija privirilor iscoditoare, iar greu. Multumesc de comentariu! 😊

    Apreciat de 1 persoană

  9. Cauzele obezitatii sunt multiple, dar numai saracia nu. De la genetice (am o ruda nascuta de aproape 5 kg, il tin minte grasut de cand mergea, si la scoala, si in liceu, si acum…), endocrine ( cazurile de tiroida au crescut la zeci de mii in ultimii 20 de ani), sedentarism, suferinte psihice, lipsa informarii, scaderea miscarii, lipsa respectului propriului corp (nefericire, depresie, auto flagelare), excesul de zahar si fainuri din alimentele din supermarket (pediatrul ne-a atras atentia sa evitam sueprmarketul ca 72% din produse sunt cu …adaos ) etc.
    Da, comoditatea si complacerea in starea asta sunt cele intalnite in jurul meu. Consider autodistructive victimizarea si toata gama „scancelii si vaicarelii romanesti”, plus invidia la adresa caprei vecinului din gama „tu ce stii, esti slaba”, orice doar doar nu efort. Sunt constienta ca unele persoane nu or sa ajunga la indice de masa corporala normoponderal, dar cu efort sustinut pot se scadea la supraponderal pentru ca obezitatile morbide sunt…asa cum le zice numele, morbide.
    Astazi, romania are 50% de persoane cu IMC > 26. Si 25% sunt > 30 (adica obezitate). Iar cu un articol agresiv si vocabular de duzina niciuna din problemele de mai sus nu se rezolva. Problema obezitatii e mai complexa decat problema foametei.

    Am 2 in birou, care la intrebarea: cate kile ai raspund cu undeva peste 100. Am asistat la discutii timp de luni de zile pe tema diete, eficienta (mai ales ineficienta), efecte secundare, avantaje etc. La un moment dat am intrebat: si care ai tinut-o? . Raspunsul a fost sincer: niciuna. Ii admir pentru sinceritate, nu si pentru diabetul de la 30 de ani, si mi-e mila de copilele lui. Pentru ca stiu cata suferinta si efort e sa vad cum o persoana draga se stinge, stiu cum e sa intorc o persoana de peste 100 de kg in spital de pe o parte pe alta, cum se prinde operatia sau mai exact nu se prinde operatia, cum o taietura banala la un obez cu diabet devine rana deschisa supuranda pe luni de zile ce a dus la cangrena si amputare. Sau povestile prietenei mele medic pe salvare ce nu a putut baga o targa cu ….
    Sa nu uitam, acestia vor fi sustinuti financiar de toti cei din jur, slabi. Ei au ales sa nu lupte. Adica noi ducem greul de 2 ori: o data ca avem grija de noi si apoi ca vom plati sistemul medical si avea grija de ei, cand ar putea fi mai usor daca unora din obezi nu li s-ar falfai (asa cum bine ai folosit cuvantul, il si pierdui din vocabular).
    Cam la fel gandesc si despre fumatori. Si despre multe nereguli in romania. E mai usor sa nu facem nimic si sa aruncam cu vorbe si sa ni se falfaie.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Multumesc pentru comentariu. Ai punctat asa bine lucrurile, incat nu mai am ce adauga. Realitatea de care imi vorbesti nu mi-e familiara pentru ca nu traiesc aici, dar din ce spui, avand cunostinte ce lucreaza in domeniu medical, nu faci decat sa imi confirmi ca situatia e dramatica…
      Remarca ta de la sfarsit este ca o trezire la realitate, ai dreptate, pana la urma, cei care se ingrijesc de sanatatea lor, vor duce greul de 2 ori, sustinandu-i si pe cei ce si-o neglijeaza…

      Apreciază

      1. am intors o persoana operata de pe o parte pe cealalta. Bine, nu e prima persoana operata de care am grija, dar daca cu mamaia de 50kg a fost parfum (ea fiind mereu agila si musculatura in forta si chiar asa slabita de anestezie si medicamentatie a reusit sa depuna si ea efort) , cu 110 kg a fost un cosmar si eram impreuna cu infirmiera, pt ca realmente nu reusea sa se mobilizeze. Asta e realitatea, un dus rece pt mine, dar chiar si atunci persoana respectiva nu a inteles ca e musai sa mai lase usor …

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s