Publicat în Monik sau d-ale mele..., Verba volant...

Asa, de 1 Martie

Nu am așteptări in aceasta perioada. Nu mai am demult. Nu stiu de ce, poate unde m-am îndepărtat de copilărie, cand apreciam pe îndelete si cu multa emoție fenomenul. Primii ghiocei ieșiți de sub zăpada din curte, de strigam cat ma țineau rărunchii: „Mamaie, vino sa vezi, au dat 3 ghiocei!” Si ma deplasam si mai descopeream unul si inca unul. Extaz.

Nu mai spun de agitația cu mărțișoarele, simțeam efectiv fiecare șnur, fiecare bucata de metal, fiecare bold, nu cu degetele ce le pregăteau înfrigurate, ci cu sufletul.

Nu stiu exact cand m-am lecuit de aceste emoții. A fost treptata detașarea. Usor usor m-am desprins si am început sa privesc cu indiferenta. Ajunsesem sa ma intreb disperata: chiar nu se prinde nimic de mine?!

Sa fie schimbările climatice datorate încălzirii globale, sa fie ca am crescut, sa fie ca oamenii din jur au început sa nu mai dea nici ei importantă, sa fie ca am ajuns pe alte plaiuri reci, sumbre de cele mai multe ori la început de Martie, sa fie, ca nu mai stiu! Cert e ca am ajuns sa spun cu jumătate de gura, a venit primăvara. Care primăvara?!

Vorba fiului meu: „Mama, nu stiu de ce va agitați atat! Te-ai uitat pe geam?! E iarna toata ziua! Sa nu mai spun ca primăvara începe la solstițiu, pe 21…” Remarca venită ca răspuns la încercarea mea de veselire: „Dragul meu, tu ai venit pe lume la început de primăvara!” Hmm, absolut, ii dau dreptate. Care primavara? Eu simt cand vine primavara, aici vine târziu. Simt pentru ca ma trezesc si eu la viața. Undeva la sfarsit de Martie, regăsesc vag extazul de altădată. „Uite, uite, câta frumusețe pura! Si aici si acolo, o alee întreaga umbrita de coroane vii, grele de flori roz!”. Cireșii japonezi. Si soare blând. Ca o explozie.

Era o vreme cand primeam prin posta mărțișoare.  Pentru ca s-au pierdut in câțiva ani pe drum, s-a sistat si trimiterea lor din tara. Recunosc intr-un colț ascuns, ca atunci am simțit definitiv încetarea unui eveniment. Cand am admis ca nu mai contează.

In ciuda tuturor reținerilor mele, o prietena draga celebrează întotdeauna acest început si cu rigurozitate ne copleșește cu mărțișoare cat mai originale si usor de purtat la încheietura mâinii. Tot asa in ascuns, recunosc ca ma bucura gestul ei simplu si ii mulțumesc! Iar dragul meu imi atrage atentia ca suna a primavara in jur, triluri vesele razbatand din gradina la ore tarzii sau foarte matinale.

In așteptarea primăverii ce sper ca nu va întârzia mai mult de 21 Martie, voi încerca sa zâmbesc mai mult. Sa vin in întâmpinarea florilor pline de culoare. Si a soarelui blând…

Anunțuri

12 gânduri despre „Asa, de 1 Martie

    1. Asa este, cu pasi mici… Si admit, s-a insinuat cum spui tu, cu tandrete inca de ieri, in ciuda opunerii meteo-ului. Si ca sa imi sugereze ca si eu opun rezistenta degeaba, azi dupa o perdea de grindina (les giboulées de mars – dupa cum se spune pe aici), soarele s-a aratat generos cateva ore… Inchid ochii la prevederile urmatoare ce anunta iar ninsori si frig…

      Apreciază

  1. Ma uitam zilele trecute la emisiunea jocurile mintii pe discovery , in care, cativa voluntari car se declarau imuni la emotii, erau pusi sa taie cu foarfeca mai intai o fotografie oarecare, ca apoi, sa taie o fotografie apropiata sufletelor lor . La masuratorile din timpul exercitiului test, tuturor li s-au activat de pe undeva de prin strafunduri , acea emotie de bine apartinatoare fiecaruia dintre noi. Bucuria si emotiile vin din lucruri maruunte, un martisor , un ghiocel, o raza de soare , pot face mult bine sufletului. Incet , incet , numai cu dorinta ta, bineinteles, puterea de a te bucura de primavara va revenii incet , incet. Zi cu mult soare !

    Apreciază

    1. Multumesc pentru ganduri. Asa e, cand voi inceta sa opun rezistenta, voi primi cu bucurie zilele de primavara ce vor veni. Azi am cumparat lalele. Sunt atat de proaspete ca am tresarit ca si participantii la testul de care vorbeai. Privindu-le am zambit, nici eu nu stiu de ce prea bine. Dar trebuie sa admitem, tot ce tine de primavara, pe care o vedem ca pe o renastere, o inflorire, o revigorare, o trezire la viata etc. ne inveseleste si ne incalzeste. Ca si cum ne trezim dintr-un somn lung. Eu parca nu vreau sa ies din hibernare inca, poate de aceea blazarea in fata fenomenului. Dar si aici, in loc sa se imbunatateasca, sa inteteste vremea. Azi noapte a nins! Voila cum sunt la mijloc, intre un buchet de lalele proaspete si de o culoare imbietoare si zapada proaspata de pe masini, de dimineata.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s