Publicat în Călătorii, Fotografii, Ipostaze

This time London, my darling A.

Primul meu post (ținut privat o perioadă lungă, ca de altfel întregul meu blog), a fost despre călătoria noastră la New York. Din punctul meu de vedere, a fost de fapt despre aniversarea celor 12 ani ai juniorului. Era cadoul nostru pentru el. Inedit dar nespus de dorit.

De data asta am avut o altă sărbătorită doritoare de orașe dacă nu exotice, măcar europene cu renume. Tot 12 ani. Anul acesta planurile noastre de a-i oferi un cadou similar cu al lui V au fost puțin deturnate de mutarea în casă nouă, de renovări și alte lucruri neprevăzute, plus de o altă vizită nepremeditată la Berlin cu puțin timp înainte. A se consolase deja cu ideea că-și va petrece ziua într-un mod mai puțin spectaculos. Cu o înțelepciune seducătoare: „Nu-i nimic, mami, mergem în alt an…”

Nu aveam deloc intenția să lăsăm să treacă acest moment neobservat așa că am purces în căutarea cadoului perfect. După multe deliberări și ceva ezitări, în cele din urmă am decis să îi oferim exact ce își dorește în afară de călătoria deja amânată. E ziua ei, nu?! Pregătită să accepte că astfel își va petrece ziua ca și în alți ani, ceva mai monoton decât norocosul ei frate, am simțit că  era prea mult să o vedem cum se resemnează. În plus, nu lansa un obicei dacă nu ai de gând să-l perpetuezi!  Așa ne-a venit ideea: dacă  am face un citytrip nu foarte solicitant pentru buget și să o surprindem totuși cu ceva deosebit? Iată cum, după câteva căutări fugare pe booking, am ales ca destinație Londra, capitala cea mai rezonantă din Europa. Nu, nu e New York sau alt oraș fabulos, dar de Londra te poți îndrăgosti cu ușurință.

I-am comunicat în cel mai simplu mod că vom pleca peste weekend, păstrând secretă destinația. Speram că drumul în sine o va lămuri. I-am adunat în mașină direct de la școală, cu rucsacuri și toate cursurile în brațe, aflându-ne din nou pe drum. A devenit foarte atentă când a auzit că facem o oprire la Calais pentru a ne îmbarca pe feribot. „Aham, și-a zis ea, Sardinia nu poate fi (e prea frig ca sa fie undeva in apropierea Italiei), unde mai putem noi merge cu mașina îmbarcată pe alt mijloc de transport?” Și dintr-o dată a înțeles. Cu câțiva ani în urmă am traversat canalul Mânecii cu trenul, dar destinația finală era Canterbury (la sora mea), doar cu o mică alergătura prin Londra, una fulger, de nu am înțeles nimic… Și a știut. Jubila! Sunt momente rare când doar dacă privești exaltarea și  emoția unui copil, nu mai ai nevoie de nimic. Eu nu mai aveam. Aveam deja totul în privirea ei. A fost atât de fericită!

Am fost amândouă cuprinse de un entuziasm molipsitor. De la ieșirea pe punte în  bătaia vântului aspru de seară pentru a face fotografii la cel mai spectaculos apus de soare (A cu al ei minunat (sper!) cadou potrivit unui fotograf amator și începător – un Nikon D3200), până la preumblari intense pe străzile Londoneze, o oprire pe Baker street și o vizită la muzeul Sherlock Holmes, celebra London Eye pe timp de noapte cu o vedere epustuflantă asupra întregului oraș luminat feeric. Și în continuare, de la alte plimbări lungi și îndestulate de-a lungul Tamisei sau pe melancolicul pod al Londrei, o urcare inedită în Tower Bridge unde am avut vidul sub tălpi, încă o sesiune de fotografii cu alt apus, de data asta completat și cu o lună plină, sângerie, sau tabloul perfect ce se desfășura sub ochii noștri acaparați de imaginea clădirii Shard situată pe malul celălalt, în cartierul ultramodern ce se oglindește în apă; urcări și coborâri în diverse stații de metrou, mici aventurări prin Wembley chiar lângă stadion, unde ne aveam rezervarea de la hotel. În fiecare dimineață debutam cu un mic dejun copios și variat, plus o cafea excelentă fără de care eu chiar nu pot concepe să încep ziua, până la alte preumblari pe Oxford street, pe lângă palat, prin Westminster cu al lui Big Ben și arhicunoscutul Parlament, perindări prin autenticele cartiere Soho și Covent Garden, o mică pauză în însoritul Trafalgar Square, când și când câte un prînz și o cină mai inedite decât acasă la Bruxelles, ori la tipicele restaurante indiene, ori la un mexican tradițional. Totul a fost o revigorantă gură de aer proaspăt. Și un cadou neașteptat care a reușit să ne înveselească pe toți. La mulți ani, draga mea A!

   
  
     
  
  
  
  
  
  
  
  

Anunțuri

4 gânduri despre „This time London, my darling A.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s