Publicat în Monik sau d-ale mele..., Verba volant...

Hibernare

1Fiecare sfârșit de vară se adaugă ca un dor la tâmpla gândului meu. Dacă a venit toamna, înseamnă că  visurile mele s-au retras firave ca flacăra unui lemn deja ars. Cu greu se pot reaprinde. Și nici nu mai sunt palpabile.

E ca o hibernare. Mă pun singură între paranteze și aștept cuminte un alt sezon cald.

De ce mă identific așa tare cu lumina, căldura, verdele viu, marea translucidă? Să fie oare copilăria mea de la malul mării, să fie oare luna cireșarului și-a solstițiului de vară, în care am văzut pentru prima oară soarele? Să fie o necesitate? O dorință? Un dor? Dacă aș fi un cuvânt într-un dicționar, cu certitudine ar scrie răspicat sub mine: „fiica soarelui”. Sau „fiica mării”. Da, știu, și marea tot cu lunile fierbinți o asociez. Poate unde o cunosc atât de bine, nu îndrăznesc să o privesc decât temător în perioada ei de răstriște: când e rece, tulbure, bătută de vânturi, aspră, misterioasă și inabordabilă. Respect natura ei în  orice împrejurare. Și mă plec în fața măreției ei. Dar relația mea cu marea nu e lineară. Mică fiind, mă îngrijorau profunzimile ei. Am început să o îndrăgesc mai apoi, însă nu am renunțat niciodată în a o privi cu oarece reținere. De profunzimi încă mă tem. Acum, îi admir și reneg totodată tenacitatea cu care revine neîncetat la mal, drepturile ce și le revendică în larg, luciul ireal sub raze, puterea absolută ce o deține, adâncimile ascunse, culorile schimbătoare.

Cam pe când eram în școala generală, aveam un vis recurent. Același întotdeauna. Nici o variație: eu adult, mă priveam pe mine copil, de undeva din afară, înaintând peste oceanul vast de un turcoaz neîntâlnit (pe vremea aceea nu văzusem cu ochii decât  Marea Neagră), pe spatele unei balene de o frumusețe și o culoare rară. Oriunde priveam, doar întinderea apei. Străbăteam împreună apele calme, lăsând spumă și valuri în urma noastră, iar figura mea mică, transfigurată de emoție, transmitea un sentiment clar de împăcare. De împlinire, de triumf. De recunoștință. Un singur gând aveam în vis: să pot ajunge la mal. Vântul blând îmi mângâia părul, iar soarele de vară îmi încălzea pielea udă. Plana parcă neliniștea, deznădejdea că mă lupt cu imposibilul. Eșuarea în ocean. Niciodată nu am ajuns. Adică reușeam cumva să mă trezesc înainte. Degeaba mă chinuiam să adorm la loc, visul se încăpățâna să nu își continue povestirea. Când mă trezeam deznădăjduită, iar luciditatea se instala, se contura ideea ce mă asigura că dacă aș fi continuat să visez, ajungeam cu siguranță la mal. Nu am știut nici până în ziua de azi dacă am ajuns. Când aproape uitasem de ea sau mai degrabă o pusesem ca o amintire vagă, deoparte, acum vreo câțiva ani în urmă, am visat iar balena mea ce mă purta pe spate ei lat. Singurul lucru concret de data aceasta a fost o trăire suplimentară: senzația de libertate ce o simțeam în străbaterea noastră eternă. Da, asta, senzația de eternitate ce ți-o dă vastitatea mării și  animalul marin fascinant ce îmi era prieten și partener în voiajul meu spiritual.

Acum, îmi lipsesc zilele lungi ce parcă nu vor să se mai termine, nopțile senine, picioarele goale în iarbă sau adâncite în nisipul ud.  Toate sunt parte din mine. Uneori cred că dacă voi insista, voi prinde rădăcini și astfel voi reuși să  imortalizez vara. Să o îngheț ca într-un cadru. Cu mine făcând parte integrantă din ea. Așa aș purta-o tot timpul în mine.

Toamna pentru mine e sezonul aducerii aminte. Că ești și că brusc nu mai poți fi. Încerc să mă înveselesc în ruginiul frunzelor căzute, dar deși de o anumită intensitate, totul e de durată scurtă. Știu, știu prea bine unde mă pot regăsi și faptul că văd dezolarea naturii în această perioadă rece, nu face decât să întărească convingerea mea, ca eu sunt eu doar în învăluirea verii. În rest sunt doar frânturi din mine…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s