Publicat în Călătorii, Ipostaze

Iz de vacanță cu arome sarde

DSCN1028Azi, in timp ce așteptam in mașină (cum ajunsesem mai devreme) sa se facă minutul potrivit când coboară fata mea pentru a trece de poarta școlii, mi-a mirosit câteva secunde a vacanță. Mirosul acela inconfundabil si totodată greu de descris in cuvinte, un iz de valize proaspăt făcute, aroma vagă de cremă de soare, de mașină curată, pregătită de drum si de anticiparea a ceea ce va veni. Nu stiu cum sa spun altfel. A fost fugar, că până să mă dezmeticesc si sa spun cu voce tare: „miroase a ceva familiar”, a trecut. Si tot fără a putea efectiv sa spun de ce, de fiecare dată când ma gândesc la o vacanță cu mașina, in vine in minte anul 2008, an in care am ales un alt fel de concediu, unde am amestecat muntele cu marea, Italia cu Austria si fiecare moment din acea lună lungă de vară mi-a rămas întipărit in minte.
Cum in acest moment nu suntem nici pe departe pe cale sa pregătim o nouă aventură de care sa povestesc pe îndelete mai apoi, o voi relata pe aceasta. Pentru ca merită.
Era Februarie si zilele întunecoase si reci de iarnă ne făceau sa visăm la o vacanță însorită. Pe aici obiceiul este sa îți rezervi din timp concediul, așa ca am încercat si eu timid sa verific netul cu degetul pentru a vedea ce locații neștiute ne pot îmbia. Dintr-una in alta am dat de niște imagini ireal de frumoase din Sardinia si in acel moment am știut ca acolo vreau sa imi petrec vara. Cum D avea tragere de inimă mai mult spre munte, ne-am spus intr-o doară „de ce sa nu mergem si pe undeva in Alpi la întoarcerea din Italia?” si cum rămăsesem cu un dor ascuns pentru Tirolul austriac, iată-ne si cu varianta de munte aleasă oarecum.

ALIM0252_2M-am pus pe treabă, mai ceva decât o agenție de turism, făcând săpături până am ajuns la varianta următoare: 2 saptamâni de început de Iulie in Sardinia, pe coasta de est, la sud de Olbia si 12 zile in Hohfugen, in Tirolul de nord.
Organizarea nu a fost facilă, pentru a ajunge in Sardinia nu sunt multe variante cand călătorești cu mașina, trebuiau luate in considerare eventualele opriri peste noapte dacă nu vroiam sa conducem întins, asta ca sa ne putem sincroniza cu feribotul care ne traversa din Genova. Am ales opțiunea sa conducem până in Port si sa dormim o noapte pe ferry pentru o recuperare totală. Puteam lua si un feribot de viteză, variante sunt de tot felul, dar o noapte liniștită si lungă era binevenită, ca dimineața sa fim iar apți de drum, cum amararea se făcea in Porto Torres, iar vila închiriată era la vreo 2-3 ore de mers spre sud-est.
DSCN1880Am anticipat si întoarcerea, am ales un ferry mai rapid de dimineața, ce ne-a lăsat la Livorno pe la prânz, pentru a urca cătinel spre nord către Austria, cam de pe la mijlocul coastei vestice a Italiei. In Tirol am rezervat un apartament spațios cu 2 dormitoare La Almhof hotel 4*, situat la o altitudine de 1500m, cu demi-pensiune.
Toate bune si făcute, nu ne-a mai rămas decât sa așteptam cuminți sosirea anotimpului cald si a lunii mult îndrăgite, Iulie.
Seara dinaintea plecării a sosit, am culcat copiii devreme, am dus bagajele la mașină, am facut câteva sendvișuri de drum, am pregătit toate cele necesare si am pus ceasul sa sune la 4a.m. . Dupa calculele noastre, aveam cam 12 ore de drum, feribotul era anunțat ca pleacă la 9p.m., iar regula este sa ajungi cu cel putin 2 ore înainte. Cu 2 copii relativ mici, cea mică de doar 4 ani si cel mare de 6, anticipam ceva opriri regulate si smiorcaieli de tot felul. Nu era prima călătorie prin Europa cu ei in mașină, era chiar a 3a.
Zis si făcut. Iubesc drumurile cu mașina. In special când nu sunt eu la volan. Si pe atunci nu mă atrăgea chiar așa locul din stânga… Ma uit cu uimire la fiecare loc nou, ma extaziez la peisaje, nori, culori si case. Fac poze cât cuprinde si între altele ori ma bag intre copii sa nu se păruiască in spate, ori epuizată încerc sa ignor chirăielile si încerc sa fiu vorbăreață cat sa il țin pe D alert. Nu prea imi iese, nu stăpânesc de nici un fel arta conversației si adeseori ma fură gândurile, peisajul, somnul.
Imi amintesc si acum, aveam un aparat foto nou, un Nikon Coolpix ultra mega extra genial, cum ziua mea e vara, de abia il primisem cadou si numai bine ca puteam sa exersez cât traversam Franța si mai apoi Elveția pentru a intra in Italia. Dupa ce am trecut tunelul interminabil si am dat de coasta italiană toscană, am început sa ma agit si mai tare in scaunul din față, neștiind din ce unghiuri sa mai fac poze. Când pe ecranul mic apăru o pictogramă si mai mică ce clipocea enervant. Ma uit mai bine, simbolul de baterie. Hmm, imi spun eu, nu foarte alarmată, am uitat sa cumpăr baterii, dar nu-i bai, dacă nu apuc sa iau in Genova, luăm dupa ce ajungem pe insulă. Însă n-am ce face si verbalizez mica mea grijă: „nu mai am baterie la aparat”. La care D calm: „pai, nu-i nimic, il pui la încărcat pe ferry…” Eu de-a dreptul intrigată: „Adică cum la încărcat?! Nu ii schimb bateriile???” Ei bine, nu! Trecusem intr-o etapa superioară cu tehnologia si eu nici nu ma derajasem sa scot din cutia adusă tocmai din State si cablul ce încarca aparatul. Nu va spus disperarea mea, sa merg in vacanță fără sa fac poze!! Vă imaginați ca m-am moleșit in scaun până am ajuns pe coastă si am avut vederea frumoasă a orașului genovez, de sus de pe munte, cu marea sub noi. Am mai dat 2-3 click-uri anemice, ca nu m-am putut abține sa nu imortalizez imaginile, apoi aparatul si-a dat suflarea. Am oprit in centru, am dat căutare pe GPS după un magazin mare de electronice, s-a chinuit D sa găsească parcare in orașul agitat, a coborât nu va mai spun cum, da? Nervos. Pe mine. Ca nu sunt organizată. Si da, nu-s. Am așteptat cu sufletul la gură sa revină la mașină si când a urcat, mi-a pus in brațe o cutie cu un aparat nou nouț, fără brand cunoscut, dar care imita in întregime un Coolpix. Nu se găseau încărcătoare doar…

In fine, o pizza Marguerita la un restaurant ieșit in cale, plimbare prin port si o vizită a muzeului portuar.

Prima oară cu feribotul, unul de mare anvergură, de la linia Moby, ni s-a părut o experiența de neuitat. Din mai multe puncte de vedere. Daca il rezervi din timp, ca si noi, ai șanse sa găsești oferte bune, sa ai de unde alege cabina exterioara pentru 4 persoane (cu vedere la mare), la un preț bun. Sunt foarte organizați, coloane lungi, dirijate pe câteva benzi bune, ne-am găsit așteptând chiar in fata pe chei, mai era cel putin o ora pana sa vină impresionanta mașinărie. Plictiseală maximă printre juniori, oboseală si mai mare printre cei mari, dar nu aveam ce face. Sosirea feribotului se face cu fală, lumea devine alertă, entuziasmata, freamătă totul, timp in care bestia uriașă amarează cu delicatețe si manevre line. Iar intervine personalul de pe uscat, ne dirijează cu știință spre gura larg deschisă a uriașului si suntem preluati de personalul de pe mare ce ne arată direcția de avansare in burta animalului de fier. Uau! Etaje cu benzi nenumărate, organizate cu precizie, am fost impresionată. Am parcat noi, am ascultat mesajele repetate care ne spuneau cum sa procedam mai departe, luam strictul necesar din mașina si urcam pentru spre Recepția unde trebuia sa ne preluam cheia de la cabină. Puțin cam multă brambureală as zice, poate din cauza așteptării lungi, oamenii nu mai aveau răbdare, dar a mers. Cabina pt 4, micuță, dar acomodantă, cu duș interior si toaletă, pas mal, am spus noi! 2 câte 2 paturi suprapuse, ne-am pus problema cum sa dormim, optând in final pt: eu in patul de sus, dedesubt A. Si de partea cealaltă idem, D sus si V jos. Din rațiuni practice, sa nu cumva sa cadă din pat copiii dacă e vreo furtună.
Am ieșit pe punte sa ne mângâie puțin vântul răcoros de noapte si sa privim cum ne îndepărtăm de continent cu zgomotul tors al motorului pe fundal si uuitul prelung al sirenei feribotului.
Am urcat apoi in cabină. Nu vroiam decât sa dormim. A fost cel mai dulce somn din ultima vreme pentru mine, luuuung, cald, legănat, profund. Înainte sa adorm știu doar ca mi-a trecut fugar prin minte întrebarea ce nu am mai apucat sa o rostesc : „daca suntem mai grei si cădem cu pat cu tot peste copii?”
Dimineața la 7 ne-au bătut la ușă mateloții. Obiceiul lor de a da trezirea pentru a ne anunța ca am ajuns la destinație. Ne-am smuls cu greu din somn si am strâns in grabă lucrurile. Am ascultat mesajele ce se anunțau si am înțeles ca șoferii trebuie sa se îndrepte spre mașini pentru a se pregăti de coborâre. Iar pietonii ramân la locul lor pana la alte instrucțiuni. Mda, șoferii, dar era vorba si de cei ce ii însoțesc. Noi însă ne-am separat. Am rămas cu copiii si cu lipsa mea de orientare, habar nu aveam cum sa ajung in cală la mașină, era un adevărat labirint. Am luat copiii de câte o mână, m-am aventurat pe culoare si am abordat un steward iesit in drum intr-o italiană relativă comunicandu-i dramatic: „Io ho perduto mio marito!” A început sa râdă, probabil obișnuit cu dramele pasagerilor rătăciți: „Stați liniștita, doamna, puteti coborî ca pasager pietonal si il veti regăsi cu siguranță pe chei.”
Am pășit din cala întunecoasă si rece a vaporului pe cheiul invadat de lumină, fapt ce m-a facut sa închid ochii orbită de intensitatea ei, dar eram atat de mulțumită de căldura blândă a dimineții. O binecuvântare!
Ne-am regăsit voioși si gata de drum, noul aparat foto încărcat de cu seară de data asta stătea pregătit sa facă fata noilor provocări. Si avea de unde. Am iubit Sardinia imediat ce am călcat pe pământ ferm. E de departe cea mai frumoasă insulă din Mediterană si nu am de gând sa o detronez prea curând.
M-am întins la povești mai mult decât trebuia… Ma opresc aici mai abrupt si voi încerca sa continuu cu un alt post, dedicat Sardiniei in întregime.

Anunțuri

3 gânduri despre „Iz de vacanță cu arome sarde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s