Publicat în Ipostaze

Grand-père

Un gand fugar spre o bunica, un altul spre bunicii altora purtati in discutii azi si iata-ma iar prinsa de dor…

Imagini și cuvinte

Nu o sa il uit niciodată, trecând ușor, șchiopătând prin viața mea de copil. Daca închid ochii il vad si acum, zâmbind cu tigara de foi in coltul gurii, ochii mijiti, parul negru si rebel, ușor grizonat uns si dat pe spate, fruntea înalta ridata si vocea guturala plină de povesti minunate ce își aveau originea intr-un trecut îndepărtat. Cat îmi lipseste in momentele mele de restriște! Era echilibrul meu, liniștea dinainte de ploaie, calmul unei zile calde de vara… S-a dus repede, înainte sa cresc si sa il pot înțelege mai bine, dar mi-a rămas adânc in amintire. M-a învățat ce înseamnă sa fiu prețuită si ocrotita, sa fiu naturala, sa am curaj sa ma desprind de rădăcinile ce caută sa se prindă intr-un singur loc, sa rad, sa plâng, sa ma răsfăț sau sa ma razvratesc si sa iubesc viața. Ii sunt etern recunoscătoare ca m-a primit in…

Vezi articol original 1.235 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s