Publicat în Monik sau d-ale mele..., Verba volant...

Home sweet home

11899__Beautiful-staircase-connects-the-living-area-with-the-mezzanine-level
sursa foto: google images

Gata, ne-am mutat cu tot alaiul in casă nouă. Casă nouă, vorba vine, ca e construită dinainte de a exista eu, dar in fine, așa se zice. Am împrospătat-o noi, i-am dat un aer mai contemporan, am „refreșizat-o”, cum zice belgianu’. Dupa aceasta remodelare, păstrând însă stilul casei, industrial, mi-am zis ca o amprentă personală nu strică, așa ca pe lângă diverse obiecte „moștenite” de la foștii proprietari (persoane rafinate, cu mult stil), am simțit nevoia acută sa o marchez, ca si bichonul meu caramelizat de altfel (numai ca el are permisiunea sa isi marcheze grădina).
Am fugit la Ikea, am luat plante de tot soiul sa ne umplem veranda si mai ales, sa înlocuim florile bătrâne ce isi făceau veacul acolo din vremuri apuse. Le-am dat afara pe terasă frumușel, aflând ca le priește ploaia si aerul proaspăt.
După care, am desfăcut câteva cutii, cât sa scot la suprafață repede 2 fotografii mari îndrăgite (un New York in culori achiziționat de V. când am fost in orașul cu pricina si un Paris alb negru, de pe malul Senei, dăruit de subsemnata soțului, imagine imortalizată de un fotograf celebru) ultramoderne, na! Le-am agățat in locul picturilor cu aer cam arhaic si sumbru, am dus in garaj tot ce atârna pe pereți, de la pendulul imens, farfurii, pâna la tablouri, or fi valoroase, dar nu prea le-am dat importanță, apoi mi-am umplut bucătăria cu toată vesela arhicunoscută, semn ca sunt acasă.
Aș, dar de unde! Oricât ma străduiesc, încă ma simt străină de locuri. Ne împrietenim, dar ușor ușor, fără grabă si am impresia ca parcă sunt intr-o casă de vacanță, nicicum acasă. Bine bine, ne-am instalat, dar valizele sunt încă pline, aspectul minimalist dă impresia de spații ce nu vor sa fie umplute, iar ecoul ce răsună peste tot ma face sa cred ca sunt si mai mult in tranzit.
Dar sunt acasă, bizar sentiment. Cochetez cu ea si ea cu mine si râdem înfundat, de emoție. Încep sa iubesc ce m-a atras de prima dată la ea: cărămida aparentă, spațiile largi, grădina cu aer câmpenesc, ferestrele uriașe si lumina ce o invadează de peste tot. Dar ma uit doar cu coada ochiului si nu imi vine a crede. Nu îndrăznesc sa o asimilez. Caut cu aviditate sa recunosc măcar un colțișor al meu, deși primitoare si călduroasă, o simt rece. Dau fuga in dormitor, nimic familiar, totul după cum ne doream, mobilat așa cum visam, dar nici mobilierul nou nu mi-e apropiat. Urc la copii, deși mobilate camerele, nu am scos din cutii cărțile lor si nici obiectele ce le reflectau personalitatea. Nu le recunosc. Ies pe veranda si daca e soare, ma simt ca in vacanță, dar, ups, nu asta căutam. In bai, da… Dar nu, remodelate de tot, reproiectate, plănuite pe îndelete așa cum am vrut, sunt noi nouțe si ma simt ca la hotel. Nici aici. La mezanin tronează ecranul gigantic al televizorului, nu o fi el așa mare dar e singuratic in fața un singur fotoliu deocamdată si mda, nu e piesa mea de rezistența, pot trăi foarte bine fără TV. In salon ma simt ca intr-o revista de decorațiuni interioare si ma minunez ca am ajuns in paginile ei, dar cam atât. Deschid ușa sa ies pe terasa din grădină la insistențele lui Karamel si trag o gură mare de aer proaspăt, dintr-o dată, ma simt acasă, pentru prima oară si imediat înțeleg de ce: eu am copilărit la casă, un pic mai târziu am devenit fată de apartament si am continuat sa fiu toată viața de până acum. Amintirile au năvălit si au lăsat loc acum ideii ca deși mi-e greu sa recunosc, sunt acasă. Si garantat, in timp, vom deveni prietene pentru totdeauna! Așa sunt eu, tatonez mult, studiez, analizez, stau deoparte, imi trebuie uneori si ani ca sa ma apropii, dar după, este definitiv.

 

Anunțuri

8 gânduri despre „Home sweet home

  1. Bravo! Felicitări! Un pas important, o casă nouă. Sper să te bucuri de ea la maxim, împreună cu cei dragi. Și nu casa e cea mai importantă, cei care o locuiesc, ei trebuie să însuflețească totul. Acomodarea o să fie ușoară dacă aceasta casă este ceea ce ai visat. Te îmbrățișez și îți doresc numai împliniri. Nu uita de tine!

    Apreciat de 1 persoană

      1. Da, am inteles. Mintea mea merge dupa asocieri de tot felul :). Acum, de cate ori ne intersectam virtual, incep sa ma gandesc cu mai multa atentie la mine. Si nu uit de lucrul ce l-am pus in stand by pentru moment. Asa ca iti multumesc ca est acolo/aici sa imi amintesti.

        Apreciat de 1 persoană

  2. Ce fain , ador casele vechi, zidurile care spun poveşti, lucrurile vechi, reînviate, cu cât îmbătrânesc cu atat ador mai tare. Să o stăpâniţi sănătoşi şi fericiţi, să profitaţi de ea !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s