Publicat în Ipostaze

Iubesc ploaia liniștită

Sub cupola generoasă compusă din crengile bogate ale arborilor, se opri sa asculte ploaia pentru câteva secunde.
Ploua cu stropi mici care cădeau ca o perdea fină. Ploaia o atinge! Fără sa o ude cu adevărat. „Ploaia care nu udă”, cum o numea ea.
Aleea pietruită era ușor jilavă doar, de parca apa trecuse demult pe acolo. Privi peste umăr, in spate. Te-ai fi așteptat sa fie mai întunecat din cauza norilor ce acopereau in întregime cerul, însă lumina soarelui ascuns reușea într-un fel sa îi traverseze.
Imaginea ce i se arătă privirii o făcu sa zâmbească. Copacul uriaș cu flori albe, grele, se lăsa mângâiat de stropi in lumina suavă.
Își trecu mâna cu o mișcare distrată prin păr. Nu era umed deloc.
Firele lungi de iarbă se desfătat sub picuri. Un verde intens, crud, de primăvară, adiat de un vânticel cald si firav. Se lăsa, ca si părul ei roșu.
Nu putu sa nu observe peste gardul mic, ce proteja una din grădinile din jur, un grup de lalele amestecate cu un aer neglijent dar frumos printre nu ma uita. Tulpini înalte, nobile susținute de frunzele late, iar cupele lor burgundii si galbene, deschise cu nesaț parcă spre ploaie. Câtă delicatețe in acest gest natural.
O dimineață de un Aprilie târziu ce nu si-a putut-o refuza.
Si în sfârșit, era liniște. Doar bătaia regulată a picăturilor in frunzele copacilor.

IMG_4081

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s