Publicat în Verba volant...

My blueberry nights

Dintr-o pura intamplare, am vazut acum cateva luni trailer-ul filmului „My blueberry nights” (2008). Ceva m-a convins ca merita o vizonare, cum nu auzisem de el pana atunci, fara a stiu prea bine ce mi-a captat atentia. Ezita intre coloana sonora, distributia sau subiectul si intr-o doara, l-am trecut la categoria de film ce merita o incercare, nu altceva.

Cu cateva seri in urma mi-am amintit de el si cum eeram intr-o stare potrivita, mi-am zis ca e momentul sa il vizionez. Nu m-am inselat,fara a fi filmul anului, ceva s-a desprins totusi din el suficient cat sa ma captiveze. Unele recenzii sustin ca e chiar o pierdere de timp, dar am invatat ca prefer sa apreciez eu calitatea unui film inainte de a accepta evaluarea lui de catre altii. Instoria m-a atras pe mine si in acelasi timp a reusit sa il plictiseasca pe dl D cam prea mult, in acelasi timp lasandu-l cu intrebarea pertinenta de la sfarsit:

„Bine, bine, spune-mi si mie despre ce a vrut sa fie vorba in filmul asta?!” Lipsita de suspans, relatarea in sine se deruleaza linear, iar pentru ca in prima parte personajul interpretat de Nora Jones se lamenteaza constant ca a parasit-o iubitul pentru alta (partener cu care isi impartise viata timp de 5 ani), inteleg de ce multi isi pierd interesul. Ea apare la momentul oportun, atingandu-l emotional pe Jeremy, britanic stabilit la New York si proprietar al unei cafenele ce servea cele mai fabuloase tarte cu fructe pe care le-am vazut in ultima vreme, poate unde si faptul ca ma uitam la film pe la 12 p.m. si trecusera ore bune de la cina. In acest punct incepi sa te intrebi daca Jude Law are doar un rol secundar, oare fata se intoarce la iubitul inexistent sau se va infiripa ceva intre ei doi? Da, devine din ce in ce mai clar pe masura ce se desfasoara actiunea cu un dialog cvazi inexistent, pe fundalul muzicii de jazz care insoteste de altfel intregul film, dar nici macar acum nu ne lamureste foarte tare. Pe masura ce evolueaza filmul, ne sunt introduse personaje noi asta ca sa iti dea iar ocazia sa te intrebi daca interactiunea cu ele va duce undeva sau sunt doar asa in trecere… Erau doar in trecere, sau daca vreti sa ii spuneti altfel, au contribuit prin aparitia lor in viata Norei la construirea eului ei final.

Mi-a placut mult ideea bolului ( mai degraba povestea din spatele fiecarei grup de chei si animarea discutiei dintre cei doi exact atunci cand vine vorba de bol, pentru ca pana atunci doar expresiile grăitoare de pe fata lor si gesturile ne revelau care le erau trairile) in care tinea Jeremy cheile lasate intenționat, cu un anume scop sau pur si simplu uitate in barul lui de diversi clienti si staruinta lui ca cine stie, candva, cineva ar putea reveni dupa ele. Ideea fusese pusă in practica la sugestia unei iubite rusoaice, personaj marcant in evolutia lui de sine care si apare pentru cateva secunde la un moment dat, cat sa ne sublinieze, daca nu cumva nu intelesesem pana acum, ca si el avea nevoie de o incheiere cu fosta, ca sa poata merge mai departe.

Nu spun ca redarea in sine e plictisitoare, dar nu este nici ceva ce nu s-a mai spus pana acum, o poveste de dragoste, o calatorie pe care eu am considerat-o initiatica, de regasire si in acelasi timp de cunoastere interioara si totodata o interactiune cu oameni noi, marcanti pentru evolutia personala. Nora Jones imi place cum canta jazz, ca actrita nu m-as pronunta chiar acum… Jude Law, britanicul care nu isi pierde farmecul niciodata nu mai are nevoie de alta introducere. Mi-a fost simpatic personajul lui, care inarmat cu cea mai mare rabdare din lume, asteapta linistit ca femeia de care se indragostise sa revina din calatoria ei mai mult sau mai putin spirituala, la el, candva, cumva… Oare chiar are cineva răbdarea asta in viața reala?!

My-Blueberry-Nights-072In mod cert, Rachel Weisz, actrita pe care eu o gasesc fascinanta, a avut o influenta clara in determinarea alegerii mele de a viziona filmul. Cu o aparitie mai tarzie si un rol secundar, a reusit insa sa isi faca simtita prezenta  intr-un mod extraordinar. In momentul in care paseste in barul unde se desfasura secventa in care apare prima oara, te introduce in starea pe care vrea sa o transmita fara nici cel mai mic efort: frumoasa, salbatica, senzuala, usor pierduta, coplesita de tristete si o totala nepasare fata de lumea inconjuratoare. Dintr-o data povestea ei devine centrala si te face sa uiti cu usurinta ce s-a intamplat pana la aparitia ei sublima. Ori vrei sa fii ea ori sa fii cu ea, nu exista alte optiuni. Si iti doresti ca filmul sa fie in intregime despre relatia trepidanta ce o avea cu un sot alcoolic de care se separase. Ar fi fost un rol de exceptie daca avea ocazia sa il dezvolte…

Altfel, trebuie sa asculti macar o data The Greatest interpretata de Cat Power, ca sa simti cu adevarat atmosfera filmului. Si te transpui in poveste.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s