Publicat în Călătorii, Ipostaze

Periplu portughez partea a 5 a

1MT_3819

5. Porto – oras grandios

Ziua 1

Ultima noastra oprire in directia nord inainte a a incepe cobararea pe coasta spre sudul Portugaliei– Porto, oras portuar, care isi imprumuta numele nobil si celebrului vin de Porto. Am parasit Aveiro cu dor deja de el in suflet.

Credeam ca am vazut tot ce se putea vedea deja in Portugalia, care sa fie graitor din punct de vedere estetic, arhitectural, pitoresc sau pur si simplu, al aventurii. 1MT_3836Iesiti deja pe drumul national ce se ramifica dinspre autostrada si pe masura ce ne apropiam de destinatie, Porto, impetuos, plin de maiestate, construit pe dealuri, scaldandu-si culorile calde in apa si irespirabil de frumos ni se dezvaluia ochilor. E un lucru aparte sa il vezi in toata grandoarea, ridicand ochii spre el de pe valea râului Douro si venind dinspre Vila Nova de Gaia.

 DSCN9754Drumul ne-a dus peste râu, traversand podul Dom Luis I pentru a intra in oras. Cand am intrat cu masina pe nivelul de jos al podului-proiectat de Eiffel chiar inainte de a construi celebrul turn de la Paris – ma aflam deja intr-o stare beatica de admiratie muta. Peisaj frumos, pod inpresionant. Nici nu mai respiram, nici click nu mai faceam pe butonul aparatului, cum mi-e bunul obicei de a fotografia ce-mi place, din mers.

Apartamentul cu aer romantic care ne astepta sa ne gazduiasca pentru 2 zile lungi, situat in Ribeira – centrul vechi – nu a fost greu de gasit, iar intampinarea de catre proprietar a fost mai mult decat primitoare. IMG_3515Ne-a ajutat sa urcam valizele grele – am preferat sa nu lasam in masina nimic, asa ca am adus totul sus – casa tipica fara lift, stil vechi, cu scari de lemn masiv si culoar amenajat minimalist dar dragut. Ultimul etaj era al nostru in totalitate, aveam 3 usi de intrare in apartament, una dadea in living, una in bucatarie si cea de-a 3 a in dormitorul cel mare propus ca altervativa de ultim moment ca sa nu folosim canapeaua din living extensibila, pentru copii, asa ca am avut 2 dormitoare. IMG_3512 IMG_3511Cateva momente am ezitat si am simtit un usor aer de nesiguranta, cum respectivul dormitor era izolat si nu avea conexiune cu restul apartamentului decat fie de pe holul exterior al cladirii, fie de pe balconul ce se intindea cat tinea apartamentul. Asta insemna ca vom fi separati de copii. Hmmm… In cele din urma am dat deoparte temerile si am luat decizia linistitoare ca fiecare copil va dormi cu cate un adult resposabil pentru a nu mai exista sentimentul de separare al mamei care trebuie sa fie in control orice ar fi :).

Luis, proprietarul ne-a prezentat apartamentul, ne-a dat sugestii pretioase unde sa mancam, ce sa vizitam, ce merita si ce nu etc., ne-a lasat ca bun venit cheile casei si un vin de Porto si ne-a urat sa petrecem zile frumoase in orasul lui natal. 

Ne-am coordonat la telefon cu prietenii acomodati in alta parte a orasului de data aceasta, dandu-ne intilnire langa o piateta, la mijloc de drum intre noi. Am iesit pe usa descoperind inca de la primii pasi ca Porto este un oras cocotat pe dealuri, cel mai valurit dintre toate de pana acum. 1MT_3928Am tras aer in piept, ne-am pus ochelarii de soare si ne-am aventurat la vale pe strazi animate si vii in cautarea punctului de intalnire, cu harta in mina. Cu sugestii primite din plin si ei si noi, am ales apoi un mic restaurant ca prim popas pentru gurile infometate, pe o strada asa ingusta, incat nu avea mai mult de 2 metri latime. E adevarat ca am incercat la primul de pe lista, dar era plin si cand spun plin, ma refer ca toate cele 4 mese erau ocupate. Am trecut la cel de alaturi si ne-am instalat cu putina dificultate din cauza limitarii spatiului la 2 mese inghesuite pe trotoarul din stanga, opus cladirii restaurantului, care era in panta abrupta. Foarte pitoresc. Am mancat simplu dar bine, eu mi-am comandat Cocoş de Porto in vin de Porto, gatit la cuptor in vas de lut :). Bun! 

IMG_3448Dupa ce am mai prins puteri, ne-am indreptat plini de curiozitate spre Zona Ribeirinha ce se intinde de-a lungul râului si iti ofera vederi splendide, conexiuni cu podurile decorative, restaurante si un torent de oameni.

IMG_3460

Dupa un timp, am  luat-o pe un drum lateral care ne-a scos spre Igreja de São Francisco, biserica cu decoratii din perioada baroca, dar care si-a pastrat inca aspectul gotic din perioada cand a fost construita.IMG_3459 Am continuat apoi spre catedrala – Sé do Porto – unul din cele mai vechi monumente din IMG_3471orasul portuar cu trasaturi inca mentinute din perioada romana carora li s-a adus modificari baroce in secolul XVIII.

Deja coplesita de frumusetea locurilor si de romantismul ce il respirau, mi-am spus ca nimic nu mai poate altera starea de bine indusa de acest oras magic. Si asa a fost. DSCN9737Cum ardeam de nerabdare sa ajung de partea cealalta a râului, la sugestia lui Luis, ce ne povestise ca de sus din curtea bisericii Santa Clara poti avea cea mai buna vedere a batranului Oporto, i-am molipsit pe toti cu entuziasmul meu si am urmat calea data de harta printre alte cladiri cu faianta albastra (azulejos) tipica zonei si spatii cand largi si primitoare, cand inguste si neanimate. DSCN9753Ce nu stiam eu este că, pentru ca sa ajungi la Igreja de Santa Clara, e musai sa o iei usurel in sus pe drumuri abrupte culminand cu intrarea si mai de sus, pe etajul superior al podului Dom Luis I. Repet, etajul superior. Dupa Obidos, nu ma imaginam iar la inaltimi incomensurabile pentru inima mea slaba, si cand am realizat ca urmatorul pas ce il voi face va fi pe drumul construit din fier al podului urias, m-a luat cu ameteala. Si am intrat in panica. De aici totul s-a desfasurat cu incetinitorul pentru mine. Oamenii veseli zumzaind in jur extaziati de frumusetile ce se aratau de la inaltime ochilor lor larg deschisi, prietenii nostri relaxati si incurajatori, copiii neinfricati care inaintau fara urma de ezitare, tramvaiul zgomotos care aducea in plus trepidatii in monstrul de fier, toate acestea nu le mai puteam percepe in mod obisnuit. 1MT_3884Ca prin vis, cu ochii mijiti sa nu vad bine vidul ce se interpunea intre mine si apa, m-am ciondanit cu V. care facea pe niznaiul, oprindu-se neglijent sa priveasca in jos, pentru mine grilajul forjat nefiind decat un obstacol precar gata sa se naruie. Ca de obicei, singurul care se poate inarma cu rabdare in ceea ce priveste consoarta, a ramas langa mine sa ma asigure ca totul e in regula si ca nu se va intampla nimic. Nu am fost niciodata ma usurata ca atunci cand m-am regasit pe pamant ferm!1MT_3883

Drumul pana in curtea bisericii a fost anevoios, caldura, emotiile si ziua plina ma adusesera la epuizare. A fost o binecuvantare cand in sfarsit ne-am gasit in curtea ca o esplanada care privea Oporto de sus.1MT_3806 Am stat ceva vreme aici, ne-am tras sufletul, am facut fotografii din diverse unghiuri si ne-am facut planuri pentru ce urma sa facem.1MT_3881 1MT_3839

Cum eram de partea buna a apei unde se gasesc toate cramele, in Vila Nova de Gaia, si nicicum nu ma incumetam sa repet altadata drumul incarcat de emotii, ne-am spus ca era un moment bun sa mergem sa vizitam si o crama de vin Porto. Aveam deja cateva sugestii si cum toate erau in aceeasi directie, am luat-o agale in jos pe strazile fin ce in ce mai nepopulate. Care apoi au inceput sa urce, nu-i bai, ne asteptam oarecum. Din pacate cea mai recomandata dintre ele – Taylor’s – era deja inchisa, dar am apucat sa ii vedem cu coada ochiului gradinile luxuriante , pentru care este celebra de altfel. Cei care ne-au dat directii nu ne prea incurajau spunand ca nu tin deschis mult peste zi dar cu insistenta am ajuns in cele din urma la alta care mai avea cam o ora pana inchidea, Croft winery. 1MT_3897Nu am avut timp sa vizitam pe indelete, dar de degustari am avut timp. 3 diferite tipuri de vin de Porto, rosé si clasicul rosu. Fiecare cu povestea lui si momentul special din zi cand poate fi consumat. Aveam optiunea sa luam si alb, de existenta caruia nu stiam, dar asta presupunea 5 pahare de degustat si simteam ca nu era momentul potrivit, cum ne astepta un drum lung si necunoscut pana acasa. Ne-am incurcat de cateva ori, dar in cele din urma am intrat victoriosi in Ribeira.

Am facut o oprire de revigorare la apartament si ne-am dat intalnire pentru mai tarziu sa mergem sa mancam undeva. Nu a fost cel mai usor lucru din seara aceea sa gasim o masa de 7 persoane la restaurantele foarte populare din zona. Au fost momente cand credeam ca vom ramane nemancati. Nu cred sa fi trecut pe langa un restaurant care sa nu imi placa, fiecare avea ceva aparte. In cele din urma am gasit loc intr-un restaurant unic ca stil si prezentare pe Rua Galeria de Paris, pe timp de noapte sau in afara orelor de masa un café bar cu numele de Galeria de Paris, desigur. Animat : muzica live, blues-jazz, cantareata atragatoare, popular pentru tineri adunati la bar la un pahar de ceva, mese aranjate cu fete de masa rustice si chelnerite placute la ochi. IMG_3531Plin, dar cu noroc am gasit o masa. Ceea ce iesea din tipar era amenajarea incaperii, numai cu piese de colectie, dar nu cu  ce si-ar imagina tot omul, ci caroserii de masini vechi agatate de pereti, vitrine intregi cu papusi din cei mai indepartati ani, figurine etc… Iar mancarea a fost excelenta!

Ne-am retras tarziu in noapte spre casele noastre…

Ziua 2 in curand…aici

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s