Publicat în Călătorii, Ipostaze

Periplu portughez partea a 4 a

1MT_37134. Aveiro – plin de culoare

Continuarea drumului nostru mangaiat de soarele bland, de aici.

 20 Iulie, zi speciala. Cand am ales opririle noastre turistice de-a lungul coastei portugheze, am tinut in mod deosebit ca aceasta zi sa fie petrecuta intr-un oras mai tematic. S-a desprins din gramada de orase ce se perindau prin fata ochilor atunci cand culegeam informatii de calatorie: Aveiro, cu gondolele sale, canalele si podurile melancolice.

IMG_3417Imi doream sa ii spun d-lui D „la multi ani” intr-un cadru romantic, ca si in alte veri fierbinti. Norocul lui ca e nascut in luna lui cuptor, cand ne apuca mai mereu dorul de duca, astfel aflandu-ne undeva prin lume, intr-un loc minunat.

Dimineata cu peripetii. Odata bagajele puse in masina, la plecare din Coimbra, am introdus in GPS coordonatele hotelului din Aveiro, masinarie care s-a inecat un pic la strazi, a tusit  si a selectat apoi automat centrul orasului. Iata-ne, plini de entuziasm, inaintand pe coasta, spre nord nerabdatori sa ajungem la locatia cu pricina. Navigatorul ne-a invitat dupa vreo ora sa iesim de pe autostrada, ceea ce am facut ascultatori. Ne-a luat pe drumuri laturalnice, indreptandu-ne vertiginos spre niste satuce rupte de civilizatie, ba in plus ne mai si atentiona ca ne apropiem. Ceva- ceva imi spunea ca este gresita adresa, iar cand ne-a avertizat prompt, intrand pe o strada prafuita, in fata unei case darapanate, ca am ajuns la destinatie, am stiut sigur. Intre panica si dezolare – asadar asta sa fie Venetia portugheza?! …daca mai ascult eu vreodata pe cineva cand imi spune unde sa merg… – imi spun cu voce tare si tremuratoare ca trebuie sa fie o greseala, in nici un caz nu arata asa hotelul pe site-ul de pe booking!

Dar nu, nu eram in Aveiro. De-ale mele, ca sa spun asa, nu as fi eu daca nu as rata introducerea adresei cand aleg o destinatie. Prietenii nostri deja cazati ne-au explicat la telefon ca exista o confuzie de strazi – navigatorul lor sesizase acest fapt -si ca o mica modificare in adresa ne va aduce la locul potrivit.

1MT_3762Zis si facut. Am ajuns intr-un oras vesel, insorit, de o claritate a culorilor senzationala; am intrat intr-un hotel micut si cochet, hotel das Salinas, am urcat cu un lift de sticla, ingust – nu incapea decat o persoana, lent – i-a luat cateva minute bune sa ajunga la etajul 3, numai pentru ca trebuia ca fiecare din noi sa urce o valiza, scarile fiind incomode, nici o problema insa, am avut timp sa privesc pe indelete coloanele, culoarele, treptele fiecarui etaj; am trecut pragul unei camere frumos amenajate, intima, de o simplicitate eleganta, cu o fereastra mica, ce revela un cadru perfect al orasului vesel si ne-am bucurat ca existam.

1MT_3734

Aveiro a fost ceea ce ne asteaptam de la el: viu, plin de culori, romantic cu arcade maiestuoase, pitoresc, autentic. Perfect pentru o zi speciala.

1MT_3730 1MT_3736 1MT_3735

Ne-am plimbat pe langa rufele marinarilor, proaspat intinse la uscat pe malul apei, ne-am amestecat cu turistii si localnicii pe strazile tipic decorate.

Ne-am aventurat pe alte cai nebatute de oameni, retrase si nostalgice.

1MT_3750

1MT_3753

Am facut imersiune cu zidurile colorate ale caselor, intregandu-ne in culoare.  1MT_37591MT_37611MT_3744Ceva mai tarziu am vizitat celebra Praça do Peixe, o piata de peste traditionala care adaposteste cele mai renumite restaurante pescaresti din regiune.1MT_3737 1MT_3727 Am luat masa de pranz alaturi, ne-am delectat cu un espresso grabit de copiii plictisiti, ca apoi sa ne continuam vizita pe strazile ademenitoare, coborand pana la Praça da República unde am facut poze de grup.

Am mers mai apoi in piata guvernului civil din Aveiro – Praça do Marquês de Pombal – larga, luminoasa, emanand o atmosfera ca din anii ’40. Poate si unde stralucea in soare, neagra si impunatoare, o masina de epoca parcata chiar in fata micii biserici albe, Igreja das Carmelitas.1MT_37571MT_3758

1MT_3776DSCN9720

Dupa amiaza ne-am rezervat-o plimbarii cu gondola, purtati pe   apa de gondolierul fotogenic, pe sub poduri singuratice si ne-am lasat cuprinsi de racoarea ce ne invaluia treptat, admirand peisajul ce se derula de-a lungul apei. 1MT_3773DSCN9669

Ne-am relaxat…IMG_3439 Am glumit, am ras, am lasat briza sa ne mangaie.

Seara ne-am petrecut-o intr-un restaurant interesant, dragut si preferat de localnici – O Bairro – loc unde am adunat alte multe momente placute alaturi de prieteni dragi. Chelnerul venezuelean, ametit de vin, excentric si vorbaret, ne-a condimentat atmosfera, la fel si pestele delicios pregatit.

A doua zi, am servit cu totii micul dejun intr-o incapere micuta, simplista, cu piese de mobila miniaturale, avand o curte si mai mica, centrala, intre zidurile hotelului, unde ne-am continuat cafeaua aburinda, tragand parca de timp, sa nu ne desprindem din lumea aceasta de vis.

Pana aici ziele ne-au fost ca un rasfat si nu ne imaginam ca vor mai fi locuri ce ne vor surprinde. Am pornit la drum spre Porto, care ne astepta rabdator sa ni se dezvaluie, fara sa stim ce emotie vie va starni.

DSC08312

Va urma…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s