Publicat în Călătorii, Ipostaze

Periplu portughez

1MT_2924

In vara lui 2014 am ales Portugalia ca destinatie de vacanta. Planuita pe indelete cu o alta familie de prieteni, am fost un grup format din 4 adulti si 3 copii. Ca urmare, organizarea a implicat putin efort pentru a reusi sa aranjam calatoria dupa placul tuturor. Dupa un timp acordat deliberarilor, am hotarat  sa facem un circuit ce-si avea punctul de plecare in capitala portugheza, astfel reusind sa acoperim cat mai mult din cea mai vestica fâşie de pamant a Europei. Iata aici schita finala:

  • 3 nopti in Lisabona
  • 1 noapte in Obidos
  • 1 noapte in Coimbra
  • 1 noapte in Aveiro
  • 2 nopti in Porto
  • 9 nopti in Algarve

Ca anticipare a ce va urma, membrii familiei noastre au avut parte de negocieri intense. Adultii au obtinut de la copii liniste, lipsa protestelor si inarmare cu rabdare pe perioada de vizite intense in orasele mai sus mentionate – oferta foarte generoasa cunoscandu-mi musteriii. Noi le-am dat la schimb liber la program si dolce far niente in a doua parte a vacantei, la mare in Algarve. Sincer, in acest rastimp, am crezut fara nici urma de indoiala ca pot aduce in avantajul meu situatia atunci cand am negociat si ca voi obtine ceva profit si in a doua parte, dar evident, uitasem cu cine am de a face : „- Mami, ai promis! Nu mai vizitam!”, venea fara intarziere replica de fiecare data cand ii smulgeam din starea zen, incercand timid sa le comunic la micul dejun planul zilei in desfasurare. Am invocat nevoia mai puternica decat mine a artistului amator care stia ce fotografii minunate ar culege in explorarile noastre, degeaba, ei tot de neclintit au ramas. Cu proteste sau fara, la sfarsit m-am ales cu un mic reportaj fotografic care mi-e tare drag ;).

1MT_3225

1. Lisabona – oras insorit

Drum anevoios pana aici, presarat cu cateva neplaceri. Le semnalez in trecere, fara a starui prea mult asupra lor. Zborul cu compania aeriana TAP Portugal a fot cea mai proasta experienta de zbor de pana acum: intarzieri mari, o asteptare de 4 ore in aeroportul din Zaventem, neglijenta fata de pasagerii nedumeriti, o totala indiferenta fata de scurgerea timpului si o harababura nespecifica unei linii aeriene mari, chiar si pe parcursul zborului. 1MT_2669Toate acestea culminand cu o aterizare tarzie pe aeroportul din Lisabona si cu supraincarcarea taxelor la biroul de inchiriat masina, cu justificarea ca am ajuns dupa ora 1:00 a.m. . Aici, alta poveste, care ne-a epuizat psihic, dupa oboseala deja acumultata, culminand cu alte cheltuieli neprevazute si nici cel mai mic efort de a veni in asteptarea clientului. In acest moment mi-am spus frustrata ca nu imi place deloc Portugalia: „- Vreau sa plec chiar azi acasa!” Dimineata insa, in timp ce sorbeam din cafeaua oferita de prietenii nostri, ajunsi in Lisabona cu o zi inainte si cu alta companie aeriana, m-am mai linistit putin, astfel ca am reusit sa abandonez starea de nervi care pusese stapanire pe mine. Am admis ca anumite lucruri nu pot fi controlate uneori : „-Hai sa mai dam o sansa Portugaliei 🙂 !”. Ca urmare, revenita in apartamentul nostru imaculat si decorat cu mobila contemporana de un gust rafinat , bine plasat in Praça do Comercio, la limita dintre cartierele Baixa si Chiado, am decis sa ma las sedusa de soarele bland care ma invita ademenitor afara, sa descopar cat de vesela si luminoasa este Lisabona.1MT_2941

1MT_2927Ce mi-a placut cel mai mult? Autenticitatea din Alafama, cartier animat care nu trebuie ocolit, strazile lui inguste, cum ar fi aceasta din fotografia din stanga sus- Rua dos Remedios – zidurile caselor pline de culoare, rufele proaspat spalate intinse la fereatra, localnicii privind curiosi de la geamuri, restaurantele tipice cu doua mese inghesuite scoase pe trotuar in fata casei, prima degustare a unui „vino verde”, simplicitatea locului.

1MT_2829

La manastirea Jeronimo (primul obiectiv turistic de pe lista)1MT_2810, am stat la coada sub soarele toropitor cu scopul de a ne procura bilete de intrare, loc unde am petrecut cateva ore bune. Copiii s-au declarat plictisiti destul de repede, eu in schimb m-am amuzat facand poze. Si cat s-a stat la coada si in timpul vizitei. La sfarsit ne-a prins bine limonada proaspata ce se vindea vis-a-vis, stoarsa din lamai proaspete direct in fata noastra si aromata cu menta si miere de albine.

1MT_2835 copy 1MT_2845

Apoi, drumul parcurs pana la turnul Belem – turn singuratic, pe malul apei, si frumoasa lui reflectare in Rio Tejo (in prima zi fiind absolut convinsa ca Lisabona se gaseste pe malul marii 🙂 ) – a fost intrerupt de o oprire la un restaurant bine plasat pe marginea apei, loc unde am descoperit ca portughezii obisnuiesc sa iti serveasca aperitive cat mai variate, care inlocuiesc clasica paine cu unt inclusa in pret in orice alt restaurant din Europa. Numai ca ele nu sunt incluse in pret si daca le consumi, le platesti.

1MT_2902

DSC01990Desi deseori abrupta, mi-a placut perindarea 1MT_2899noastra prin toata Lisabona. In top a fost traseul facut cu tramvaiul 28, timp in care am adunat o colectie de fotografii furate din mers.

Restaurantele tipice din Bairro Alto au fost testate serile (in ciuda faptului ca a merge pana la ele a fost o adevarata provocare, drumul dinspre hotel spre acest cartier pitoresc era pentru noi o urcare si mai anevoioasa dupa oboseala zilei). La unul din ele, ce poate fi localizat pe Travessa do Sequeiro, nr 38, am mancat cel mai gustos si proaspat somon la gratar de pana acum, la altul, Restaurante a Camponesa, ne-am simtit foarte bine primiti, intampinati fiind de sotia patronului care vorbea o franceza impecabila. Aceasta doamna draguta ne-a explicat meniul pe indelete fara sa para deloc deranjata de intrebarile noastre suplimentare, venind de la 7 persoane cu gusturi diferite, trebuie sa nu ii fi fost usor. Simplitatea acestui loc ne-a facut sa ne simtim ca acasa.

1MT_29791MT_3087Ziua urmatoare ne-am petrecut-o in Sintra, regiune muntoasa de langa Lisabona, renumita pentru castelele si cetatile ce o impresoara. Ca frumusete, amploare si culori, s-au desprins dintre ele Palácio da Pena si Parque e Palácio de Monserrate. Am petrecut ore intregi in primul palat desprins ca din povesti din perioada romantica, avand prospetimea diminetii in porii nostri.  1MT_3143Si castelul si gradinile ce il inconjoara sunt imbietoare ochiului. Dupa o scurta trecere pe la palatul national al Sintrei, aflat in centru, am luat masa de pranz pe terasa unui restaurant din apropiere.

1MT_3213La Monserrate, palat cu influente neo-maure, am ajuns dupa amiaza si, desi de dimensiuni mai mici, am1MT_3185 fost captivati de imersiunea botanica care ne-a purtat prin cele cinci continente in gradinile minutios amenajate pe domeniu. Seara de abia ne mai trageam picioarele dupa suisurile si coborasurile aleilor din parc, in cautarea iesirii spre locul unde aveam parcate masinile.1MT_3165

In aceasta ultima zi in capitala, seara tarzie ne-am rezervat-o pentru inca o experienta deosebita intr-unul din restaurantele pline de sarm ale Lisabonei, iar dimineata urmatoare, dupa un mic dejun frugal si o cafea revigoranta, iata-ne en route spre ObidosIMG_3354

Continuarea va urma aici

Anunțuri

4 gânduri despre „Periplu portughez

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s