Publicat în Călătorii, Ipostaze

New York, New York

IMG_0457

Pe 1 martie 2013 ne-am imbarcat intr-o aventura de familie, de alta natura decat ne obisnuisem de-a lungul timpului. Nu excursia in sine fiind trepidanta ci debutul ei, cand fara prea mult preambul, am luat pentru 3 zile copiii de la scoala, fapt ce m-a lasat cu un usor sentiment de hot neprins. Toate acestea ca sa putem purcede in mica noastra expeditie neprogramata. Cum am ajuns noi in aceasta situatie, va intrebati? Nimic mai simplu, la momentul respectiv trecuse deja jumatate de an de cand V. devenise captivat de fabulosul univers al New York-ului, lume intalnita de el pana atunci doar in jocuri video si filme cu super eroi. Expunere suficienta insa cat sa fie atras irezistibil de magia orasului si sa chestioneze cu mult aplomb orice binevenit in casa noastra: „Tu ai fost la New York? Eu acolo vreau sa traiesc cand voi fi adult!”.

Si iata cum a inceput sa ia contur planul nostru de a calatori in State cu juniorii. Ideea initiala era sa ne urnim din loc inarmati cu mult timp si dispozitie (in toiul verii ce urma sa vina), in cele din urma insa, cuprinsi de val si tentati de o oferta foarte buna la biletele de avion, am sfarsit prin a trai 4 zile new yorkeze de o intensitate maxima, pe coasta de Est :), in loc sa petrecem 3 saptamani relaxate pe coasta de Vest, dupa cum ne facusem noi socotelile, cu o mica abatere la New York.
Odata decizia luata, am trecut la impachetatul bagajelor, ca apoi sa ne indreptam lipsiti de griji spre aeroportul international local. Zbor calm si confortabil, fara nici o perturbare.

Uneori mi se intampla sa am impresia ca as trai intr-o lume rupta de realitate, parca totul ar vibra dupa emotia mea, asa ca in vis si numai de mine ar depinde daca aleg sa ma trezesc sau ma las invaluita in continuare de fermecarea visului. Si acum, oarecum indoita de realitatea ce se desfasura prin fata ochilor proprii, in timp ce soferul ne ducea spre orasul care nu doarme niciodata, priveam pe geamul masinii cum se derulau imagini pe care nu le mai intalnisem nicicand.IMG_0521 Indoielile au inceput sa mi se spulbere odata acomodati intr-o camera a hotelului Intercontinental, la etajul 23, cu o vedere splendida spre Times Square. Nu prima data in State (fusesem si in 2006 cand m-a furat D pentru 10 zile lungi de vara, ca sa il insotesc intr-o calatorie de afaceri la Washington), dar prima oara printre zgarie-nori. Nice!

Nu am pierdut mult timp in camera si cum era ora pranzului am iesit sa cautam un restaurant italian. Chiar dupa colt, pe 44th street am dat peste John’s Pizzeria si pot spune fara ezitare ca pizza lor marguerita cu busuioc este delicioasa! Am debutat bine as spune, avand in vedere ca excursiile cu juniorii se soldeaza de cele mai multe ori cu nemultumirile invariabile legate de locul unde ne oprim sa mancam, sau de cat timp petrecem sa vizitam, sau de planurile noastre ce nu corespund deloc cu ale lor. De aici inscandu-se niscai tensiuni printre unii din noi. Dar face parte din povestea noastra. I-am incurajat de mici sa isi exprime sentimentele si sa aiba opinii , asa ca nu am de ce ma plange, rezulatul scontat e obtinut, chiar daca trebuie sa suport urmarile :).

Inapoi la poveste. New York-ul este asa cum ma asteptam, vibrant, viu, dinamic, spectaculos si ametitor. Nu a fost clipa sa ne plictisim, poate doar cand unul din noi dormea mai mult decat celalalt. In fiecare dimineata, dupa un mic dejun fabulos servit la restaurantul luxos cu specific frantuzesc al hotelului Intercontinental din Times Square, dupa cateva cani de cafea americana (slaba, dar luuuunga), ieseam pe usa cu un aer fericit si fara teama ca nu am avea ce face in orele care urmau. Ne-am petrecut cea mai mare parte a timpului afara, 4 zile nu sunt suficiente pentru a vizita muzee sau teatre (am incercat dar biletele ramase erau la preturi foarte excentrice, am renuntat si ne-am propus sa lasam Broadway-ul pe alta data), iar pentru shopping ne-am rezervat doar cateva ore intr-o dupa amiaza, vizita fulger mai degraba, nefiind dispusi sa consumam mai mult din timpul nostru. De altfel, ca sa pot spune ca am simtit pulsul orasului, eu trebuie sa ma amestec cu oamenii locului, pe strazi, printre cladiri, in localuri frecventate de ei, sa fiu ca un copil care se minuneaza de tot si care spera ca poate absorbi cu privirea tot ce il incanta.

DSCN8594Patru zile reci de sfarsit de iarna, insorite si intense, fara a simti frigul deloc, poate doar pe malul marii cat am asteptat barca care ne ducea spre Statuia Libertatii.DSCN8588

Vantul aspru resimtit pe punte cat am stat afara sa vedem celebra skylineDSCN8609 a New york-ului si statuia, nu m-a deranjat ca in alte momente cand ma plang necontenit de frig. Am simtit fiecare moment, fiecare eveniment fara a avea sentimentul ca timpul ni se scurge printre degete.

Ce altceva sa amintesc?

IMG_0395 IMG_0369Times Square si Theater District (vazute in toata splendoarea de la etajul 23 al hotelului).

Flatiron BuildingIMG_0383 si Chrysler Building IMG_0455(favorita mea).

Brooklyn bridge,IMG_0485

Park Avenue luxuriantIMG_0463 si Empire State Building- IMG_0480vizita rezervata musai pentru seara de 3 martie, de ziua juniorului nostru ce implinea  importanta varsta de 12 ani (aici are semnificatie aparte, 12 ani fiind echivalentul celor 14 ani din tara).

Gara istorica,IMG_0453 Grand Central si arhicunoscutul restaurant Oyster Bar- IMG_0434unde A. a adormit epuizata cu capul pe masa, asta dupa ce ne ciondanisem toata dupa amiaza din cauza iritabilitatii acumulate de oboseala si diferenta de fus orar.

Apoi, Rockefeller Center IMG_0426cu celebrul patinoar si 30Rock pentru cunascatori ;-), chiar pe colt fiind Lego Shop, cel mai mare magazin de piese lego din US (nu am plecat acolo fara cateva cutii lego si fara a admira reproducerea excelenta a patinoarului care se vede foarte bine de pe fereastra larga).IMG_0423

Sediul United Nations:IMG_0460 

As mentiona fara ezitare si NBC Studios, reputatul 5th Avenue, Central Park si chiar si BLT Burger – restaurant, unde am mancat zice-se unul din cei mai buni burgeri. Vazute apoi din busul turistic cu care am mers chiar in ultima zi, inainte de a porni spre aeroport, cu speranta sa mai asimilam inca ceva in plus: Madison Square garden si chiar si impresionanta cladire a Metropolitan Museum (data viitoare planuit pe interior), totul a ramas pe retina. Singurul regret e ca am fost atat de fascinata si avida sa traiesc momentul, incat am uitat sa fac poze. Cateva cu iphone-ul si facute in graba as zice.

As vrea sa spun ca imi amintesc cu aceeasi precizie orice citytrip, dar as minti. Inchid ochii si fiecare detaliu mi se contureaza precis in minte. Am iubit statiile de metrou des intalnite in filmele americane care promoveaza acest minunat oras, strazile calme rezidentiale, unde casele sunt aliniate in perfecta armonie, agitatia din midtown Manhattan, fiecare zgarie nori pe langa care am trecut, asfaltul sticlos in lumina soarelui viu.IMG_0526

Rememorez fiecare trecere de pietoni trecuta in vuiet de o multime de oameni grabiti, ancorati in grijile lor, cu cafeaua in mana, eu la fel de altfel, reclamele gigantice din zona comerciala si mai ales iesirea din hotel spre care ne precipitam dimineata.

Am parasit New York-ul (fara prea multa chemare) cu un bagaj mai mare, la propriu si la figurat, emotional si vizual mai bogati. E singura vacanta unde nu am avut timp sa ma opresc sa fac fotografii. Totul a fost surprins din mers cu telefonul…

Nu mi-a trebuit decat vreo saptamana sa ma refac fizic dupa calatorie, insa a meritat fiecare minut consumat pe teritoriu american.

Anunțuri

6 gânduri despre „New York, New York

      1. Cu placere. Si pentru noi a fost o aventura. Dar am realizat apoi ca e fezabil iar temerea mea de a calatori pe alte continente cu copiii, s-a spulberat. Parea greu si ne-a luat ceva vreme sa ne hotaram, dar nu este. Succes, merita! Trebuie doar sa organizezi dinainte ce palnuiesti sa vizitezi si sa iti alcatuiesti un program minutios. Multumesc.

        Apreciat de 1 persoană

    1. Exact asa este, prea scurt si prea repede… Pt toti 4 a fost premiera New York-ul. Pt mine si sot, incercaseram inainte si Washington (deci tot coasta de Est) pe timp de 2 saptamani. Desi am avut la dispozitie saptamani intregi, tot putin a fost.Ne tinem de plan si speram ca intr-un an sa ajungem pe coasta ce era tinta, cea vestica 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s